Criminala din mine (Ben Drowned f.f.)

Capitolul 7

  Ben pov.

   Dupa ce mi-a povestit totul  a inceput sa planga. Atunci am luat-o in brate si am inceput sa o frec pe spate sperand ca se mai linisteste
-E...e in regula...Doar nu te gandi prea mult la asta sa nu devi depresiva iar, ok?
  Da din cap si ma strange si ea in brate. Stam asa ceva timp pana se linisteste, apoi se desprinde deodata din imbratisare si spune buimaca:
-Stai, cat e ceasul?!
-E 19:47. Spun verificandu-mi telefonul.
-E cam tarziu, cred ca mama ta e ingrijorata.
-Care...vreau sa spun ceva dar apoi imi dau o palma si incep sa ma balbai. Aaaa, da...aaa, ar cam trebui sa plec, sa...nu se supere mama, nu?
-Vrei sa te duca tatal meu cu masina?
-Nu, nu, e in regula! Eu doar...o sa plec. Spun iesind pe usa si coborand scarile urmata de ea.
-Hei, asteapta putin!
-O seara buna! O salut pe mama ei si ma indrept spre usa.
-Deja pleci?
-Da, e cam tarziu si nu vreau sa se ingrijoreze mama.
-Hei, asteapta! Ma striga Lucy coborand scarile. Uh...ea chiar e foarte perseverenta, nu?
-Pot sa te duc eu cu masina daca vrei. E tarziu si cine stie ce fel de dubiosi umbla pe strazi. Imi spune tatal lui Lucy iesind din bucatarie cu un bol de floricele.
-Nu, e in regula. Ma descurc. Spun si ies pe usa.
-BEN!
-CE?!
-Ti-ai uitat telefonul, idiotule!
-Aa...da. Scuze ca te-am ignorat.
-E ok.
-Pai, ne vedem maine. Pa, Lucy!
-Pa, Ben. Spune si inchide usa si pot sa jur ca am auzit un "idiotule" soptit de la ea.
  Continui sa ma plimb pe trotuarul pustiu, nici masinile nu trec pe strata. Sunt total singur.
Pff...sa ma duca el cu masina? Sunt dubiosi pe drum? Eu sunt singurul dubios de aici. Sunt mai puternic decat par, nu sunt chiar asa un papa lapte cum ma credeti toti.
Tot ma gandesc la povestea lui Lucy...Eu eram cel din poveste...insa, nu pot sa-i spun. Nu ar intelege. Si sincer, nici eu nu inteleg. Nu inteleg de ce nu imi amintesc. Am amintirea cu accidentul stocata in minte, dar amintirea legata de ea este in ceata. Oare chiar sunt eu cel din poveste?

  Lucy pov.

  Ben asta ascunde  ceva. Sunt sigura. S-a purtat ciudat cand l-am intrebat unde locuieste si la fel si cand tata s-a oferit sa-l duca cu masina. Sigur ascunde ceva. Si orice ar fi, o sa aflu.
-Oh, Lucy! Vin-o la masa! Avem pizza!
-Imediat!
O sa aflu eu ce ascunzi...

  *Dimineata*

  Suna alarma...nu iar...fir-ar, am scoala! Stai, ce zi e azi? Opresc alarma si imi verific telefonul. Perfect! E vineri! Am ore usoare si imi pot pune planul in aplicare! 
In caz ca nu stiti despre ce e vorba, o sa va explic. Sunt 100% sigura ca Ben ascunde ceva in legatura cu locul unde locuieste. Asa ca voi incerca sa aflu detalii si il voi urmarii pe Ben in drum cand se indreapta spre casa. Planul perfect! Stiu, pare ca am inebunit, dar nu-i asa. Ben ascunde ceva si stiu asta.
-Lucy! Pregateste-te de scoala!
-Bine!
Imi aleg niste haine din sifonier apoi imi fac un dus si ma imbrac. Trebuie sa ma camuflez diseara, deci am ales o pereche de blugi cu model de camuflaj si o bluza alba, ca nu aveam una cu camuflaj iar pe deasupra un hanorac negru. Imi las parul liber pe spate si cobor la parter unde iau micul de jun cu tata deoarece mama a plecat la servici. Dupa ce mancam urcam in masina si mergem spre liceu, iar de data asta sunt atenta la drum desi sigur o sa-l uit pana ma intorc.
  Cand ajung fug in clasa unde il gasesc pe Ben stand pe scaunul lui si citind benzi desenate. Zambesc si ma duc langa el.
-Ce citesti?
-Benzi desenate.
-Mi-am dat si eu seama de asta...
-Pff...ceva de la Marvel, am
gasit-o ascunsa sub pat.
-Aha...Ma asez pe scaunul meu si imi scot cartile din geanta.
-Ben, unde sunt parintii tai? Pare usor surprins de intrebarea mea.
-Huh? L-la servici. De ce?
-pai, am vorbit destul de mult pana acum si nu mi-ai povestit nimic de ei.
-Pai, nu prea am ce povestii. Sunt normali, ca ori care alti parinti. Si ce-i cu intrebarea asta asa deodata?
-Nimic...doar eram curioasa. Spun si-mi las privirea in jos. Minte. Simt asta.
-Hei...nu mai fi asa abatuta. Mi se intampla si mie chestii de genul. Stai linistita. Isi scoate ochii din revista si ma priveste zambind. Ii zambesc si eu si chiar atunci intra profa de bio pe usa iar ora incepe. In pauza merg tinta la doamna Wilson. Trebuie sa vorbesc cu cineva despre asta. Nu mai suport.
-Hei, unde mergi?
-La biroul doamnei Wilson.
-Psiholoaga? Ai innebunit sau ce?
-Ben, lasa-ma. Am nevoie sa vorbesc cu cineva iar ea mi-a spus ca ii pot spune orice. Vreau doar sa ma descarc, nu ma face sa fac asta pe tine.
-Si ma lasi singur aici?
-Ai fost singur pana sa vin eu? Nu cred. Poti sta cu vechii tai prieteni pana atunci. Spun si ciocan la usa doamnei apoi intru lasandu-l pe Ben singur. Il aud cum bombane ceva apoi oftez si ma intorc spre doamna Wilson.
-Oh, ce este, Lucy?
-Doamna Wilson, mi-ati spus ca pot vorbi cu dumneavoastra daca simt nevoia. Pot?
-Desigur scumpo. Ia loc.
-------------------------
Buna! Ce faceti?
Intai de toate vreau sa imi cer scuze pentru intarziere. Am avut putina treaba cu scoala si nu am reusit sa postez la timp.
Asa ca, nu uitati de vot si comm iar noi ne vedem in capitolul urmator. Paa