Criminala din mine (Ben Drowned f.f.)

Capitolul 5

Suna clopotelul, iar dupa ce era sa dam cu totii de un dest de cinci minute rasuflam usurati si plecam in curtea scolii lasandu-l pe profesor singur in clasa. Eu si cu Ben ne indreptam spre o banca din lateral si incepem sa discutam.
-Si, de unde esti? De ce ai plecat?
-Din Florida, iar faza cu plecatul a fost decizia parintilor mei.
-Si...ce..iti...place sa faci?
-Pai...In general ma uit la anime-uri, citesc, ma joc jocuri video, desenez,...
-Uuuu, ai spus cumva jocuri video? Ce te joci?
-In general jocuri cu lupte. Am acasa un PS4 pe care am Mortal Kombat si cateva jocuri cu masini. Niciodata nu le retin numele... Sa inteleg ca esti un gamer inrait?
-Cam asa ceva...sunt pe locul 1 la aproape toate jocurile de pe PS4, XBOX si PC.
-Aaaa, tu esti "BENGAMERUL" ala care ma intrece mereu.
-Impresionant, nu?
-De fapt, acum imi vine sa te bat pentru ca ai un scor mai bun ca al meu...
-Nu la fata!
-Chill man, nu-ti fac nimic...momentan.
-Sa-mi fie frica?
-Depinde...
Suna clopotelul. Ne intoarcem la ore. Off...a trecut abia o ora si deja vreau acasa.

Ben pov.

De cand m-am imprietenit cu Lucy pe hol stam mai mereu impreuna. Chiar si uneori in ore ne mai trimitem biletele. Acum am iesit de la scoala si ne indreptam spre casa ei sa jucam jocuri video.
-Lucy, tu unde stai?
-N-am nici cea mai vaga idee...
-Stai, ce?
-Am venit pana aici cu masina, n-am fost atenta la drum.
-Si cum te astepti sa ajungem la tine acasa daca nu sti drumul?
-Off...o sa il sun pe tata sa vina sa ne ia.
Dupa cateva minute in fata noastra apare un BMW negru. Wow, are ceva bani, nu gluma.
-Am...tata...Ce e cu masina asta?
-Ne-au dat-o de la servici. Iti vine sa crezi? Frumusetea asta e tot ce mi-am dorit in viata! Spune si incepe sa mangaie masina. Apropo, el cine e?
-El e Ben. Un coleg de clasa.
-Buna ziua! Tipul vine mai aproape de mine si ma analizeaza din cap pana in picioare apoi spune:
-Esti iubitul lui Lucy?
-NU! Sarim amandoi ca arsi iar el incepe sa rada ca un prost.
-Tata, credeam ca m-am inteles sa termini cu glumele de genul. Spune si se preface bosumflata.
-Scuze...nu m-am putut abtine...Vrei sa-ti iau ceva ca sa-ti treaca?
-Normal! Hai la magazin! Deschide usa si intra in masina zambitoare.
-Se pricepe la jucat teatru.
-Mosteneste de la Linda...Off, fir-ai tu sa fi Linda, nu puteai sa canti sau ceva? Spune si intra in masina. Intru si eu si pornim spre super market de unde golim buzunarele tatalui ei pentru a ne lua tot felul de porcarii. Intr-un final am ajuns la ea acasa.
-Wooow...Ce frumoasa e!
-Stiu, nu? Farurile astea stralucitoare o fac sa para o zana ce ne plimba prin lume...
-Am...el vorbea de casa.
-Aaa...da, da, si ea e frumoasa. Dar uita-te doar la masina asta! E perfecta!
-Mda..cum spui. Vin-o in casa pana nu face ceva nesabuit. Imi sopteste si ma trage de maneca pana in casa.
-Am venit!
-Oh, buna Lucy! Cum a fost ziua ta la scoala? Ne raspune de pe canapea o doamna tinerica cu parul blond si ochii caprui.
-A fost bine...
-Si el cine e?
-Eu sunt Ben.
-E un coleg de clasa. Am venit sa jucam jocuri video. Femeia sta cateva secunde apoi inchide televizorul si merge in bucatarie urandu-ne "distractie placuta".
-Si...ce vrei sa jucam?
-Hm...nu stiu...Mortal Kombat. Vreau sa vad cat de bine te pricepi la el.
-In mod normal as zice priveste si plangi, dar avand in vedere ca esti pe locul unu la toate jocurile, inclusiv asta, imi tin gura inchisa.
Jucam trei meciuri si exact cum m-am asteptat am batut-o pe Lucy la fiecare meci iar ea a inceput sa planga fals.
Glumesc. AM FOST INVINS DE TREI ORI LA RAND DE O FATA. NU POT SA CRED.
-M-a invins o fata? De ce m-a invins o fata? Asa ceva nu e posinil. Stateam in coltul intunecat al camerei cu genunchii imbratisati la piept si ochii larg deschisi leganandu-ma.
-Ok, acum chiar pot sa o spun. Priveste si plangi!
-Nu pot sa cred ca am fost batut de o fata...cine sunt eu? Mi-am pierdut titlul de cel mai bun jucator ever!
-Sti, esti inca pe primul loc. Mai e ceva pana vei fi detronat de catre mine. Spune rontaind niste cipsuri cu branza si privindu-ma
amuzata.
-Uhh...cred ca mi-a trecut cheful de jocuri video. Ceea ce e ciudat, pentru ca eu le ador.
-Same. Sti...imi amintesti de cineva... Spune si ii piere zambetul de pe fata.
-Serios? De cine?
-Am...nimic. Nu conteaza. Vrei sa mergem sus sa mai vorbim?
-Am...ok.
Ce-i cu ea asa deodata? Zambea si radea si deodata este foarte serioasa.

Lucy pov.

Felul in care vorbeste si se poarta ma amuza. Tipul asta e super de treaba. Hmm...
-Sti...imi amintesti de cineva... Atunci imaginile cu accidentul imi apar in minte iar fata mi se intuneca. O lacrima incearca sa alunece pe obraz dar o sterg repede inainte ca Ben sa ma vada.
-Serios? De cine?
Nu pot sa-i spun...este...prea dureros. Nu-i pot permite sa ma faca depresiva din nou.
-Nimic...nu conteaza. Spun si imi ridic privirea din pamant afisand un zambet fals.
-Vrei sa mergem sus sa mai vorbim?
-Am...ok.

-Copii, am facut negresa. Vreti si voi? Ne spune mama din tocul usii tinand in mana o farfurie cu negrese.
-Nu, e in regula. Spunem urcand scarile si intrand in camera mea. Fir-ar...Gandul asta tot nu imi iese din minte. Trebuie sa am grija sa par naturala.

-----------------------
Salut! Ce faceti? Cum mai e cu scoala? Uitati si capitolul nou! ^^ stiu ca suntem abia la inceput cu cartea asta si deja ne-am strans foarte multi. Va multumesc mult pentru voturi si comentari. Ne vedem la capitolul urmator. Paa