Criminala din mine (Ben Drowned f.f.)

Capitolul 18

  Lucy pov.

   M-a...Mintit...? Nu pot sa cred... El chiar m-a mintit? Nu suntem frati?
-N-Nu mai inteleg nimic... Toate amintirile mele sunt amestecate...
-Nu iti face griji. Incurand nu vei mai avea nevoie de amintiri. Imi sopteste Alex la ureche si vrea sa imi infiga cutitul in piept insa ma dau in jos nimerindu-ma in umar. Un tipat scurt imi scapa printre buze urmand ca el sa imi scoata cutitul din umar iar eu sa cad la pamant. Respiratia mi s-a accelerat iar durerea m-a cuprins in tot corpul.
Alex se intoarce spre mine lingand cutitul.
-Fir-ar. M-ai facut sa ratez. Insa te asigur ca urmatoarea lovitura nu va mai rata... In acel moment usa se deschide incet iar pe ea intra Ben cu o mutra plictisita.
-Lucy, ai patit ce...Lucy! Cand imi vede umarul se trezeste la realitate si vine la mine.
-Esti bine? Ce s-a intamplat aici?
-Intreaba-l pe mincinosul ala!
-Minci...Alex?
-Da, Ben? Ce este?
-D-De ce? De ce i-ai facut asta surorii tale?
-Tch...nu e sora mea. Nu-mi vine sa cred ca nu v-ati dat seama pana acum. O sa iti explic pe scurt. Totul a fost o minciuna. Andrew recruta criminali si m-a recrutat pe mine apoi m-a pus sa o omor pe Lucy fara ca tu sa afli cine a facut-o, insa se pare ca deja stii.
-Daca vrei sa o omori pe Lucy va trebui sa treci de mine! Maraie Ben si ma ia strans in brate.
-Ben...
-Stai linistita. Totul va fi in regula.
-Off...de ce trebuie sa faci tu totul mai greu?
Alex se apropie amenintator de Ben care se straduia sa ma acopere.
-Am...Ben? Scuze ca intreb dar nu ar trebui sa il omori sau ceva?
-Pai da, dar tocmai mi-am dat seama ca nu am nici un cutit la mine.
-Cu atat mai bine! Striga Alex si da sa il injunghie pe Ben, insa acesta ii loveste mana cu picuorul iar cutitul zboara undeva pe jos.

Cei doi sar pe cutit iar Ben reuseste sa il fure. Il injunghie in stomac, insa nu prea adanc, apoi Alex fura cutitul si continua sa se bata asa pana cand cutitul zboara sub pat iar cai doi incep sa se bata cu pumnii.
Cu ultimele mele puteri imi strecor mana pe sub pat si iau cutiul ascunzandu-l la spate.

Cand Ben este dat la pamant Alex se apropie de mine plin de zgarieturi si vanatai.
-Mi-a luat mai mult decat credeam, insa...insfarsit am scapat de el.Acum...ii pot indeplinii ordinele lui Andrew.
Se apropie din ce in ce mai mult de mine. Cand ajunge destul de aproape scot cutitul de la spate si il infig in inima. Atunci se prabuseste la pamant scuipand niste sange urmand sa moara.
-Nu prea cred...
Ma ridic cu greu in picioare si ma indrept spre Ben.
-Ben, trezeste-te! L-am omorat pe Alex, e totul bine acum.
Insa...nu am primit nici un raspuns.
-Ben? Ma asez ingenunchi langa el si ii verific pulsul.
-Oh nu... Nu din nou! Lacrimile imi invadeaza ochii iar corpul imi tremura. Nu e posibil...visez? Sper ca visez! Ma aplec peste el si incep sa plang. Am ramas acolo aproape toata ziua pana ce capul a inceput sa ma doara foarte tare iar vederea sa mi se incetoseze pana ce m-am prabusit la pamant in fata mea fiind doar negru.

  Deschid ochii brusc in jurul meu fiind doar negru eu plutind intr-un fel de vid. Rana de la umar a disparut la fel si durerea.
-Unde ma aflu?
-Esti in mintea ta.
-Huh? Ma intorc si il vad pe Ben la fel de ranit cum era inainte.
-Ben, esti bine?
-Stai linistita, sunt bine.
-Si..ce facem aici?
-Iti revizuim amintirile.
-Amintirile?
-Da. Priveste in spatele tau. Ma intorc si vad un dreptunghi complet alb.
-Huh? Asta nu era aici inainte. Aia e o amintire?
-Da. Acum haide sa o vedem! Spune luandu-ma de mana si tragandu-ma indreptunghiul acela alb.
Deodata ma trezesc in mijlocul orasului inconjurata de lumea grabita.
-Ce facem aici?
-Priveste! Pe langa noi tocmai ce au trecut doi copii, o fata si un baiat, cu niste ghiozdane in spate.
-Aia suntem noi?
-Dap. Haide sa-i urmarim!

-Hei, Lucy, Cand ajungem acasa vrei sa jucam niste jocuri video?
-Suna bine, insa trebuie sa-mi fac temele si sa invat. Maine dam test la mate, ai uitat?
-Ah..da...
-Stai linistit! ne jucam maine, bine?
-Ok!

-Stai...asta e...

 
-Ai grija!
-Ben!

Am simtit cum o lacrima imi aluneca pe obraz. Asta e amintirea cu moartea lui Ben.
-Ben...sa trecem la alta amintire.
-Huh? Bine.

Acum ne aflam intr-o padure intunecata iar in fata noastra se afla o fata care se uita printre tufisuri. Eram eu din trecut. Deodata Ben sare pe ea si se pregateste sa ii faca o zgaruetura pe fata insa se opreste.

-Lucy?!
-B-Ben?! Ce se intampla? Ce e cu tine? Ce e cu ochii tai? Si ce naiba i-ai facut tipului aluia?!

-Ben? Cum de ei nu ne vad sau aud?
-Pai, noi doar vedem ce se intampla. Nu putem intervenii cu ceva iar ei nu ne pot vedea. E ca si cum ai vedea un film si te-ai simti de parca faci parte din poveste.
-Mda, nu inteleg, putem trece la urmatoarea?
-Ok.

  Acum ne aflam intr-o incapere intunecata. In coltul camerei Ben zacea aproape mort si plin de sange in timp ce eu il priveam pe Alex cum il injunghie pe Andrew.
-Tradatorul ala...
-E ciudat sa ma vad mort...
Am mai ramas putin acolo iar

-Ben...vreau sa ma trezesc.
-Esti si...
-Acum!
-Fie...cum doresti...

  In acel moment totul s-a facut negru pentru o secunda apoi m-am trezit intr-o camera alba pe un pat din fier cu asternuturi albe.
-Oh, te-ai trezit. Cum te simti?
-C-Ce sa intamplat? O intreb pe asistenta care imi dadea un pahar cu apa.
-Ai fost gasita in padure lesinata. Ai fost in coma timp de trei luni.
-Trei luni?!
-Scumpo, esti bine? Ma intreaba mama intrand pe usa alaturi de tatal meu.
-Da dar...
-Of slava cerului ca esti bine. Haide, mergem acasa.

  Cum de parintii mei sunt in viata? Cum de am lesinat in padure? Credeam ca Ben m-a atacat iar dupa m-a lasat in pace si...Ben! Era ranit!
-Ben! Mama! Trebuie sa mergem repede acasa! Ben e ranit in camera de oaspeti si...
-Ben? Nu e baiatul ala cu care stateai tu cand erai mica? Sunt destul de sigura ca a murit calcat de masina. Cred ca mintea iti joaca feste.

  Cand am ajuns acasa camera de oaspeti era curata, fara pic de sange. b
Ben nu era acolo si nici Alex. De atunci nu l-am mai vazut pe Ben niciodata. N-a mai venit la scoala iar cand intrebam pe cineva de el toti spuneau ca nu-l cunosc. Nici macar scorul lui la jocuri nu mai era inregistrat iar cabana lui din padure disparusera.
De atunci viata mea nu a mai insemnat nimic. Am inceput sa ma imbrac mereu in negru si sa stau singura suferind. Totul s-a terminat atat de repede...nici macar nu am apucat sa-i spun ce simt prentru el...

   Asta e...s-a terminat. Asta e sfarsitul.

                   SFARSIT

---------------------------------
Doamne ce imi vine sa plang cand ma gandesc la asta. T-T Cred ca ma urati pentru ca am terminat cartea asa. Inainte sa imi fac incheierea, vreau sa va intreb ceva. Vreti sa fac si volumul doi? Oricum, daca il fac, voi lua o pauza mai intai.
Buuun...daca v-a placut nu uitati sa apasati pe steluta si sa imi lasati un comentariu in legatura cu volumul doi iar noi ne revedem...habar nu am cand. Paa ^^

  *capitol necorectat*