De dragul tău... (I) (finalizată)

33. O soție pentru Sava

     -De-acum ai să vii să-ți faci un rost în sat, cumetre Sava, ca să fii lângă finul tău, îi spuse Victor, luându-l de după umeri.

     -Poate să treacă mai repede Maria pe la copil, că şi ea este naşă. Eu... Încă nu vreau să vin în sat. Munca la câmp nu este ce vreau eu să fac... Mi-ar lipsi pădurea şi traiul liber. Sunt un om mai singuratic...

     -Păi vrei să fii singur şi de-acum înainte? Acum, când încă eşti în putere, e timpul să-ți cauți o femeie, îi făcu cu ochiul Victor. Satul e plin în privința asta! 

     -Lasă omul în pace! îi spun lui Victor ieşind din casă cu băiatul în brațe. Ştie el mai bine ce-i de făcut!

     Sava roşi şi-şi trecu prin păr cu degetele.

     -Eu nu vreau să mă-nsor, Victor. Ce femeie m-ar accepta cu felul meu de a trăi? Poate doar o prostuță, dar n-am timp să mai am grijă şi de altcineva.

      -Dac-o întreb pe mama o să-mi facă un pomelnic destul de lung cu fetele de măritat , râse Victor.

     Fața îngrozită a lui Sava îi stârni şi mai tare hohotul lui Victor. Copilul din brațele mele începu să scâncească.

     -Ce face pruncul, Mară?  Poate îi e foame..., spuse Victor.

     -Poate face aşa de la glumele tale, îi întorc vorba. Gata, puiule,  gata! îmi legăn uşor  băiatul.

     -Ia dă-mi-l mie! ceru Victor.

    Îi stătea ciudat cu copilul în brațe. Nici acum, după aproape trei luni, nu mă obişnuisem cu el ținând în brațe băiatul.

     -Hai, flăcăul lui tata, zi-i lui naş-tău ce bine te-ai juca dacă ți-ar face şi el un băiețel! Hai, Silviu, zi-i!

     -Nu fac copii ca să aibă finul cu cine să se joace! se strâmbă Sava. Copiii Mariei cred că sunt mai potriviți...

     -Ce-ai, cumetre de tot amintești de cumnata? ridică privirea Victor spre el. Chiar că trebuie să vorbesc cu mama despre femei potrivite pentru tine!

     -Nu!  În singurătatea mea nu mă necăjește nimeni, dar o femeie mi-ar da viața peste cap! Prietene, n-o căuta cu lumânarea! spuse mai mult mormăind Sava.

     -Nici n-ai idee de ce poate să-ți facă doi ochi de femeie! Mai ales dacă-ți ajung până-n suflet, spuse Victor.

     -Ca ai mei? întreb eu.

     -Ai tăi sunt doar pentru mine, frumoaso! îmi spuse Victor aplecându-se să mă sărute.

     -Vă las, porumbeilor! Dacă plec mai repede poate îi faceți voi finului pereche, adăugă mustăcind Sava.

     -Dacă pleci iar te duci la cabana din pădure, nu-i aşa? întrebă Victor. Cumetre, am să-ți fac o vizită într-o zi. Poate când îmi dă voie Mara..., adăugă bărbatul meu cu ochii la mine.

     -Ce-ți veni? îl întreb pe Victor, luându-i copilul din brațe. Vorbeşti cu Sava de parcă te-am legat de casă... ştii că poți merge la el oricând, doar că mi-e urât fără tine şi timpul cât am fost despărțiți nu mai vreau să revină.

     -Frumoaso, nimic nu mă va putea ține departe de tine,  mai ales acum că mi-ai dăruit o comoară.  Doar că bărbatul ăsta este un om de aur şi-ar fi păcat să rămână singur. Pădurea îl ține viu dar va ocoli tot timpul oamenii şi nu ştiu dacă ar fi bine pentru el.

     -Cât timp va considera că locul lui este la cabana din pădure nu va accepta niciun sfat de la tine să vină în sat. Doar...

     -Ştiu! Păi de asta vreau să vorbesc cu mama. Ea ştie mai toate fetele din sat, că vorbesc babele numai despre ele când ies de la slujbă duminica. Poate reușim să-l aducem lângă noi.