Asez ultima bluza in bagajul imens pe care l-am inceput acum....~uitandu-ma la ceas~ ...o ora si 57 de minute.
Sunt trezita la realitate de vocea mamei mele care sta in usa.
-Esti gata? Vladut te asteapta in masina iar daca mai intarzi mult cred ca va strica ceva . Spune aceasta razand. Ma uit la ea si ii observ privirea increzatoare pe care o are mereu. Indiferent de situatie ea era mereu increzatoare desi...in aceste momente in privire era ascunsa o urma de tristete. Imbracamintea nu era foarte impresionanta , formata dintr-un tricou albastru , o pereche de pantaloni de trening albastrii si un hanorac gri patat cu niste vopsea deoarece tata este tamplar iar ea il ajuta la atelier. Avand in vedere ca locuiam la tara , nu ne puteam permite sa ne stricam hainele bune la munca.
-Sunt gata.
Spun ridicandu-ma in picioare de pe covor, luandu-mi valiza dupa mine.
Ma opresc o secunda in fata oglinzii si ma uit la mine pret de cateva secunde. Parul scurt , blond, sta ondulat conturandu-mi perfect fata. Sunt imbracata simplu , o pereche de blugi albi cu un model de flori pe ei se asorteaza de minune cu bluza mea alba cu maneci trei sfert transparente care sta largut pe mine. In picioare am o pereche de balerini roz, de aceeasi culoare cu cea a florilor de pe pantalonii scurti.
Ies din casa cu valiza dupa mine si o vad pe sora mea stand cu prietenii ei in fata casei. Cand ma vede zambetul ii piere iar privirea amuzata i se transforma intr-una serioasa. Se scuza prietenilor si, in pas grabit, vine inspe mine.
-Esti sigura ca vrei sa pleci?
-Da, Alexandra, sunt sigura.
-Imi va fi dor de tine!
Spune trista dupa care ma trage intr-o imbratisare de urs. Desi sunt sora ei mai mare , ea ma intrece cu mult in inaltime. Are parul lung ,drept si blond pe care il tine mereu in coada deoarece nici nu vrea sa il tunda dar nici sa ii intre in ochi.
Vocea lui tata ne face sa ne retragem din imbratisare.
-Gata? Pleci?
Spune acesta iesind din atelier stergandu-si mainile de pantalonii prafuiti de la praful scandurilor ce le slefuia.
-Da.
Se uita la mine si vrea sa ma imbratiseze dar mama il opreste .
-A-a . Are bluza alba iar tu esti plin de praf.
Si ne bufneste rasul. Tata se uita la mine dupa care imi intinde mana.
-Esti studenta, nu?
Strang mana cu el si ma indrept catre masina. Valiza era deja bagata in portbagaj, nu mai trebuia decat sa ma urc in masina.
Vladut trebuia sa ma duca pana in Suceava la gara iar de acolo pana la Bucuresti merg cu trenul.
Dupa jumatate de ora de condus, masina este parcata langa gara. Ma dau jos din masina si pornesc inspre gara cu fratele meu pe urme care imi ducea bagajul.
-Imi va fi dor de tine.
Spune acesta cand sunt langa tren.
Il iau in brate si ii spun la ureche
-Si mie.
Intru in tren cu bagajul dupa mine si ma asez pe un scaun.
Bucuresti , la tine vin!
La media este Alexandra :)
CITEȘTI
In Numele Traditiei
Romance"Si acela a fost momentul in care am realizat ca noi nu suntem Ahmet si Ema. Noi suntem un intreg, noi nu avem un nume, noi nu avem doua inimi, noi avem doua jumatati care atunci cand se intalnesc se unesc una cu cealalta iar lumea nu mai exista atu...
