Usa se deschide iar pe ea intra fratele mamei mele. Nu s-a schimbat deloc, aceeasi statura inalta si sfidatoare , privirea plictisita si hainele de lucru murdare.
-Bica, este un Mercedes negru in fata casei cin...
Spune el dar se opreste din vorbit cand ma vede si isi mareste ochii.
-Ema!?
-Hei..
-Sa nu imi zici ca masina aia este a ta.
Incep sa ii explic tot exact cum i-am spus lui Bica, intre timp parintii mei au intrat pe usa si au asteptat ascultand "povestea".
Cand am terminat au sarit si m-au imbratisat. Mama plangea iar tata nu avea nici o reactie, nu puteam sa vad daca este suparat sau fericit. Nimic.
-Tata? Ii spun uitandu-ma la el dar acesta nu face decat sa ma imbratiseze.
-Nu credeam ca ma vor cauta pana aici!
Spune mama plangand.
-Acum nu mai trebuie decat sa ne gasim o casa si ne mutam. Spune Ahmet.
-Ema, stii casa lui Patricia?
-Da.
-Este de vanzare.
-Serios?
-Deci ne-am gasit o casa? Spune Ahmet dar il opresc.
-Nici macar nu stim cat costa...
-Crezi ca banii sunt o problema? Voi pune casa pe numele tau si problema este rezolvata.
-Ahmet...nu vreau sa profit de...
-Esti sotia mea, ce este al meu este al tau.
Ce incapatanat poate fi omul asta, intr-un final am decis ca voi sta la Bica pana cumpara casa adica maxim o saptamana.
Dupa ce intram in sufragerie ne punem in pat iar eu scot din geanta mancarea lui Mert, trebuie sa ii dau sa manance ca este destul de obosit si nu vreau sa il culc fara sa manance. Dintr-odata imi vine o pofta bizara de peste.
-Ahmet?
-Hmm.. Mormaie el. Off, bietul de el este frant.
-Stiu ca esti obostit dar...imi este cam pofta de peste..
-Orice pentru sotia mea. Sopteste sarutandu-ma pe frunte.
-Unde gasesc un magazin?
-Pai o iei pe unde am venit pana la curba aia unde o iei pe cararea aia dintre tufe.
-Ma descurc.
Il vad cum iese din camera dar nu dupa.mult timp in camera intra nasa mea.
-Ema... Ce mult timp a trecut...
-Stiu, nu? S-au schimbat multe...doar locul asta a ramas la fel.
-As vrea sa te intreb ceva. Imi zice ea schimbandu-si pozitia.
-Tu chiar esti insarcinata?
Incep sa rad la auzul vorbelor ei.
-Da Nana.
-Si...cum a aflat...
-Ahmet.
-Asa, cum a aflat Ahmet despre sarcina?
-Pai...am fost la spital deoarece am lesinat si doctorul i-a spus lui prima data.
-Stii...nu stiu cum sa ii spun...adica, este al treilea copil, daca nu il va vrea?
-Deci tu esti insarcinata? Felicitari! Acum am o intrebare..
-Da.
-Esti nebuna? Te-ai tampit? Cum sa nu vrea inca un copil? Iubeste copii! Ce ti-a venit tocmai acum?
-Nimic...doar ca...in fine. Multumesc!
Ahmet P.O.V.
Ies din casa si dupa indicatiile Emei ajung la magazin. Intru in mica incapere unde erau doi barbati care vorbeau si aveau cate un pahar cu un lichid transparent precum apa in fata lor, vanzatoarea si inca o fata mai tanara.
Ma duc inspre vanzatoare care ma priveste zambind.
-Cu ce te servesc?
-As vrea niste peste.
Aceasta incepe sa imi enumere toate felurile de peste pe care le are dar o las pe ea sa decida. M-am intors de cateva ori iar fata din acel magazin se tot uita la mine, ce este cu oamenii din Romania? Dupa legile din orasul meu, acum aceasta fata ar fi fost omorata.
Ies din magazin si grabesc pasul spre casa.
Intru in camera noastra si o vad pe Ema stand pe pat impreuna cu o femeie.
-Ah...Ahmet! Ea este Mariana, nasa mea.
-Incantat. Am adus pestele pe care l-ai cerut.
Ii spun si cele doua femei incep sa rada.
-Deja ai inceput cu poftele?
Spune Mariana iar ea se inroseste. Scumpa mea, este asa de frumoasa cand roseste.
-In fine. Hai sa facem peste!
Si se ridica in picioare de pe pat, fara ca imi dau seama un nod mi se pune in gat.
-Ce faci!?
-Ce fac?
-Stai jos, nu ai voie sa mergi!
-Ahmet..a trecut aproape o saptamana de la incident, nu ma mai doare nimic.
-Nu vreau sa risc!
-Nu se intampla nimic daca merg pana in bucatarie, plus ca am amortit de la atata stat jos.
-Bine, dar nu stai mult.
-Bine, bine.
O urmez in liniste avand grija sa nu cada pana cand ajungem in bucatarie, fata de casa din Turcia, asta este foarte mica, holul are cam 10 metri lungime, bucataria este cat camara si sufrageria cat baia mea , fatada inca nu este facuta iar geamurile sunt din lemn. Este o casuta cu doua etaje si un pod foarte draguta, linistea domneste aici, si asta ma face sa ma simt foarte relaxat. Oamenii sunt primitori desi am auzit ale lucruri despre Romania.
In bucatarie bunica lui Ema era pe canapea curatand niste mere intr-o galeata.
-Bica, noi vrem sa facem peste.
-Fac eu, stati voi linistiti!
-Se poate?
Telefonul incepe sa imi sune asa ca ma scuz si ies din bucatarie.
-Da.
-Ahmet aga, casa este pe numele sotiei dumneavoastra.
-Multumesc. Atat?
-Da. La revedere.
Inchid telefonul si ma intorc in bucatarie unde Ema statea pe canapea iar bunica ei sau "bica" cum ii spune ea facea pestele.
-Casa este a noastra.
-Asa repede? Intreaba bunica Emei dar ea incepe sa rada.
-Nu il cunosti pe Ahmet inca, bica..
-Sa inteleg ca esti un om cu influente?
-Cam asa.
-Eu zic sa stati aici pana cand cumparati mobila ca sa va odihniti iar cand este gata casa va puteti muta.
-Are dreptate, dar vom merge impreuna pentru a cumpara mobila! Si asa pot petrece mai mult timp impreuna cu bica!
Seara a trecut rapid, impreuna cu restul familiei jucand table si carti si mancand....peste. In Turcia nu am petrecut in viata mea o seara asa de frumoasa fiindai multi in jurul unei mese distrandu-ne.
Daca ne adunam in jurul unei mese, trebuia sa luam o decizie importanta si de cele mai multe ori ne certam, aici...este diferit.
Ne-am retras in camera unde dupa ce l-am adormit pe Mert , ne-am bagat si noi sub plapuma calduroasa. Imi duc mana deasupra burtii lui Ema si o mangai usor.
Asta se numeste viata adevarata!
CITEȘTI
In Numele Traditiei
Romansa"Si acela a fost momentul in care am realizat ca noi nu suntem Ahmet si Ema. Noi suntem un intreg, noi nu avem un nume, noi nu avem doua inimi, noi avem doua jumatati care atunci cand se intalnesc se unesc una cu cealalta iar lumea nu mai exista atu...
