In Numele Traditiei

Un Picior In Iad

Stau si ma uit la Omer cum se pregateste sa imi spuna ceva. Pare ceva grav deoarece ezita.
-Omer, ai de gand sa imi spui odata ce se intampla? Nu prea am timp si as...
-Taci! Te rog. Nu este ceva ce poate fi spus cu usurinta.
-Ok! Ok..
Se intoarce cu spatele la mine, apoi cu fata, ridica mana pentru a gesticula dar o lasa jos intr-un final.
-Este o problema..
-Mi-am dat seama de asta.
-Lasa-ma sa termin, femeie!
-O singura data daca imi mai spui asa..
-Bagi bisturiul in mine, am inteles! Deci, cum ziceam, avem o problema. Capitanul... Are probleme. Un alt echipaj, printre care se afla si superiorul meu au avut o misiune in apropiere. O grenada a intrat in pieptul unui soldat.
-Si ce treaba are capitanul cu asta?
-Mana lui este in el.
Imi maresc privirea uitandu-ma la el socata. Asta inseamna ca aorta este rupta. Staaai! Stai stai stai! Căcat!
-Adica soldatul traieste? Adica grenada nu a explodat?!
-Nu. Te rog, Ema. Esti singurul medic cardio-toracic din apropiere, grenada aia.. Un milimetru miscata si soldatul si capitanul sar in aer.
-Omer... Trebuie sa ma gandesc.. Viata copilului meu si a mea vor fi puse in pericol, nu mai zic de Ahmet.. Daca afla..
-Stiu ca iti este greu, Ema, dar te impor, te implor! Facem cumva ca Ahmet sa nu afle, nu trebuie sa stie nimeni ca este o grenada in acel om!
-Omer, stii ce ma rogi in momentul asta? Ma rogi sa imi sacrific viata!
Ma intorc frustrata cu spatele la el si privesc catre iesirea din cort. Nici nu stiu cum ar trebui sa ma simt, daca as accepta mi-as pune in pericol viata mea dar si a copilului meu, daca as refuza, condamn la moarte doi oameni! Incalc juramantul ce l-am depus!
-Ba nu.. Ba nu! Te rog sa ii salvezi viata persoanei pe care o iubesc!
Ma intorc socata cu fata la Omer, persoana pe care o iubeste? Ah! De asta insista el atat de mult!
-Omer...
-Intelege-ma! Te rog! Doar ce mi-am dat seama cat de mult o iubesc, nu o pot pierde!
-Care dintre cei doi este ea?
-Soldatul..
-Aaaish! Bine! Voi accepta! Dar nimeni, absolut nimeni nu trebuie sa stie!
-Multumesc! Multumesc din suflet, Ema!
-Da, da, bine, vin ei aici sau mergem noi la...
Un soldat intra in cort si iti duce mana la tampla intr-o pozitie de drepti.
-Sa traiti! Ambulanta a ajuns!
-Esti nebun!?
In loc sa ne ducem noi la ei, zic si eu, ei vin aici?!
O iau la fuga catre spital cu Omer pe urmele mele.
-Stii ca trebuie sa evacuam spitalul odata ce i-ai adus aici! Tu te gandesti putin la ceea ce faci?!
-Si unde naiba te gandeai tu sa faci operatia?! In mijlocul drumului?!
-Treaba ta, dar daca voi avea probleme cu Ahmet jur ca nu scapi viu din mana mea! Iar daca mor te voi bantui toata viata, aaaish! Mi-am promis ca nu imi voi pune copilul in pericol! Omer, tu intelegi in ce situatie m-ai pus?!
Acesta nu face decat sa ma asculte, urmarindu-ma pana in fata ambulatei. Usile se deschid iar totul ramane in aer. Nici macar sa respir nu mai stiu in momentul in care imi vad sora, Alexandra, stand cu o mana in pieptul unei femei.
-A.. Alexandra! Nu.. Nu! Glumesti? Asta e o gluma, nu?! Omer! Spune-mi ca in pieptul acelui om nu este o grenada! Te rog! Omer..
Lacrimile imi curg fara oprire pe obraji iar tipetele mele disperate acopera linistea ce s-a asternut pana in momentul in care usile s-au deschis.
-Surioara...
Sopteste Alexandra mai mult socata decat speriata. Este rece, nici nu zici ca ar putea muri in orice moment, ma priveste socata, impasibila. Si atat.
Ma intorc nervoasa cu fata la Omer.
-Tu.. Nenorocitule! Lasa ca vorbim noi dupa!
Il amenint cu degetul aratator ridicat inspre el dupa care urmez targa pe care statea soldatul impreuna cu Alexandra.
-Aorta s-a rupt, avem nevoie de sange. Mult sange! Ema, nu te pot lasa sa intrii in operatia asta, du-te si cheam...
-Nici sa nu aud.
Imi spune Alexandra in timp ce mergeam catre sala de operatii.
-Omer, evacueaza etajul asta si cheama-i pe Marco si Lexie, am nevoie de ajutor in timpul operatiei. Explica-le situatia si subliniază faptul ca Ahmet nu trebuie sa stie, nu ii obliga, ii spun in momentul in care ajungem in fata salii de operatie, respirand sacadat, saloane nu sunt la etajul asta asa ca asigura-te ca nu intra nineni in operatie iar daca cineva este in operatie, muta-i cat mai departe de sala noastra, explozia nu ar trebui sa fie atat de mare.
Intru in viteza in sala si ma indrept catre chiuvetă. Dumnezeule! Toate injuraturile pe care le stiu si nu le stiu le-as spune in momentul asta. Daca explodeaza bomba?! Dar daca nu explodeaza? Aaish!
Pornesc apa si iau sapunul in mana.
-Ai innebunit?!
Aud vocea pitigaiata a lui Lexie dar nu o bag in seama, concentrandu-ma pe spalatul mainilor.
-Trebuia sa fiu la nebuni de mult la cat de des am auzit replica asta.
Ii raspund sec iar aceasta, alaturi de Marco, se apropie de chiuveta pornind apa.
-Am sa-ti fac o trimitere cand iesim de aici! Imi replica Marco. Apropo, mai este ceva ce nu stim? Mereu aflam ceva nou.
-Este sora mea si, din ce vad, iubita comandantului.
-Familia voastra este blestemata, jur!
-Stiu, nu?