-Imi pare rau.
Ahmet isi ridica capul si se uita la mine, zambeste usor ridicandu-se de pe scaun iar din doi pasi era langa mine.
-Nu are de ce sa iti para rau, daoar ca inainte de a invinovati mai bine asculta explicatiile , da?
-Da.
Ma saruta pe frunte atat de dulce, niciodata nu am putut suporta aceste dulcegarii dar cu Ahmet este diferit, ma simt protejata , iubita si apreciata.
Inchid ochii dar rau fac deoarece ameteala isi face simtita prezenta. Imi pierd echilibrul dar Ahmet ma prinde rapid.
-Ema!
Nu ii raspund pe moment ci ma asez pe scaun , Ahmet imi ofera un pahar cu apa si incet incet imi revin.
-Sunt bine, oboseala si stresul ultimelor evenimente isi fac simtita prezenta...
Spun chicotind.
-Sigur?
-Da.
Usa bucatariei se deschide , intrand Hatice. Aceeasi privire acra, aceeasi postura impunatoare.
-Ahmet, fiule, vreau sa vorbesc cu tine.
-Spune mama.
-Nu aici, (face o pauza uitandu-se la mine) singuri.
-Nu ascund nimic de sotia mea, mamă, asa ca poti sa spui.
-Offff! Daca spui tu.....
O stii pe Nazan? Prietena mea buna.
-Da. Ce este cu ea?
-Stii ca fiica ei sa casatorit in aceeasi zi cu tine.
-Ce vrei sa spui mamă?! Chiar nu am timp de ..
-Stai..aici voiam sa ajung!Nazan se lauda in tot satul ca nora ei deja asteapta un copil iar nora noastra nu si sunt zvonuri cum ca ne-am ales o nora ce nu poate face copii! Allah! Dupa ce ca nu ne-am putut alege nora nici macar nu poate face copii! Avem nevoie de urmasi Ahmet! De băieți! Si tu stii prea bine asta!
Fata mea sa facum mai rosie ca un rac. Copii? Nu m-am gandit la asta niciodata, imi plac copii dar ca sa ii fac...uff... Plus ca este imposibil.
-Mama! De abia ne-am casatorit si tu vrei deja nepoti?!
-Fiica lui Nazan cum a putut sa faca un copil atat de repede? Nu vreau ca tot satul sa rada de familia Agai! Trebuie sa faci un copil.
Si cu asta iese din camera trantind usa.
-Copii? Soptesc mai mult pentru mine dar se pare ca Ahmet a auzit. Ma simt brusc atat de prost. El cu siguranta va vrea copii, iar eu...nu pot sa ii ofer.
-Nu te oblig, dar nu m-ar deranja.
Si rade. Ma simt atat de jenata incat as vrea sa intru in pamant de rusine.
-Te iubesc. Imi spune imbratisandu-ma.
O luna mai tarziu
Dimineata
Suntem la masa ca in fiecare dimineata , Hatice vorbeste cu
Kemal despre Dumnezeu stie ce, iar eu stau si ma uit la mancare, in ultima luna m-am simtit foarte obosita, nu vreau sa mananc nimic iar starile de voma ma innebunesc, nu imi este foame, dar Ahmet nu se lasa si imi pune chiar el mancare in farfurie.
-Ahmet....
-Nici sa nu te aud, trebuie sa mananci, aseara nu ai putut manca si te-am lasat dar acum nu te mai las. Si asa esti slaba cat un bat.
-Bine...
Incep sa mananc la insistentele lui Ahmet dar parca mancarea nu vrea sa intre in stomac si se intoarce. Imi duc o mana la gura rapid cand simt gustul acru al vomei si fug la baie.
-Esti bine?
Aud vocea lui Ahmet si dupa ce scot tot afara ma ridic in picioare .
-Da, sunt bine. Chiar nu stiu ce este cu mine.
-Oare... Incepe Ahmet dar de afara se aude vocea unui barbat.
Iesim amandoi din casa iar acel barbat al carui nume nici macar acum nu il stiu era in fata noastra cu pistolul indreptat spre noi. Ce vrea sa faca? Isi intoarce brusc pistolul catre Ahmet care sta neclintit.
-Sukru, ce vrei sa faci? Ii spune Ahmet , parintii lui ies din casa imediat dupa noi iar Hatice isi pune mainile la gura.
-Nu mai pot! In fiecare seara o visez, imi spune sa nu mai arunc cu pietre dar eu nu ma pot opri!
-Tu esti de vina!
Isi indreapta arma spre mine.
-Daca nu ma faceai criminal toate astea nu s-ar fi intamplat!
-Sukru, lasa arma, Ema nu are nici o vina!
-Chiar asa, ce vina am eu ca tu voiai sa iti omori sora?! Esti un criminal care acum vrea sa mai comita o crima!
-Ai dreptate, sunt un criminal. Iar criminalii trebuie pedepsiți.
Intr-o fractiune de secunde intoarce arma spre capul lui si trage. Zgomotul puternic ma face sa tresar speriata, la vederea sangelui incep sa tremur incontrolabil , un tipat imi paraseste gura iar lacrimile nu intarzie sa apara. Cad in genunchi atunci cand il vad pe jos si suspin necontrolat.
Ahmet incearca sa ma ridice de pe jos dar in acest moment imi vine in minte doar acele imagini in reluare, cum tasneste sangele ,cum isi da ochii peste cap si cum apasa pe tragaci.
-LASA-MA, ! Tip la Ahmet sa ma lase dar nu vrea, ma zbat in bratele lui dar nu vrea sa imi dea drumul, nu mai pot , simt ca tot corpul se afunda intr-un abis intunecat.
***
Ahmet pov.
Sunt la spital si astept pe hol ca un doctor sa vina sa imi spuna ce are Ema, in ultimul timp nu sa simtit deloc bine, iar acum asta...
-Ahmet Aga.
-Da!
Sunt trezit de catre doctor , ma ridic in picioare asteptand raspunsuri.
-Ce are sotia mea? Este bine?
-A avut un atac de panica. Calmare nu pot sa ii dau deoarece i-as face probleme copilului dar acum asteptam rezultatul analizelor sa vedem daca mai este ceva. Daca este totul in regula o externam in seara asta.
Turuie doctorul tot încât nu am inteles decat ceva despre analize.
-Multumesc doctore, am o intrebare, cand pot intra sa o vad?
-Puteti intra chiar acum dar sa nu stati mult.
-La revedere.
-La revedere.
Deschid usa de la salon si o vad intinsa pe pat , palida cu ochii deschisi si o branula in mana dreapta. Avea o privire pierduta foarte calma care ma speria dat fiind faptul ca in fiecare zi avea o sclipire in ochi care iti dadea energie numai privindu-te.
Ma asez langa ea si ii iau mana in mana mea. Isi intoarce privirea si se uita la mine cu lacrimi in ochi.
-S-a sinucis din vina mea.
Sopteste ea.
-Ba nu , nu a fost vina ta.
-Ba da! Lacrimile incep sa curga pe obrajii ei palizi , iar pumnii ei se strang.
-Daca nu il faceam criminal nu era acum mort!
-Tu nu ai nici o vina, el a vrut sa se sinucida...
Spun eu iar in acel moment doctorul intra in salon cu niste hartii in maini.
-Aga Ahmet, puteti veni putin pe hol?
Acum ce mai este? Sper doar ca nu este nimic grav, chiar nu vreau sa pateasca ceva deoarece nu as suporta, o iubesc prea mult iar daca o pierd si pe ea nu stiu daca voi mai rezista.
-Desigur. Vin imediat Ema.
Ies din salon iar doctorul se pune in fata mea uitandu-se la acele hartii. Zambeste usor si imi spune :
-Felicitări aga! Copilul este tare la fel ca dumneavoastra, mai ales dupa socul soți....
Copil? Este singurul lucru pe care il mai aud din tot ceea ce spune doctorul.
CITEȘTI
In Numele Traditiei
Romance"Si acela a fost momentul in care am realizat ca noi nu suntem Ahmet si Ema. Noi suntem un intreg, noi nu avem un nume, noi nu avem doua inimi, noi avem doua jumatati care atunci cand se intalnesc se unesc una cu cealalta iar lumea nu mai exista atu...
