In Numele Traditiei

Totul incepe cu tine

O durere de cap face ca ochii mei sa se deschida incet incet si pur si simple nu pot sa cred. Ochii mei vad ceea ce creierul refuza sa creada. O camera mare , gigantica cu un pat ce troneaza in mijloc. Culorile sunt maro si negru .

Dar totusi....unde sunt? Cum am ajuns aici? Nu inteleg..incep sa imi amintesc maruntisuri din ceea ce s-a intamplat dar....MARIA! Unde este Maria?!
Ma ridic brusc din pat dar ametela isi face simtita prezenta.
Picioarele parca nu mai asculta de mine si cad pe jos provocand un sunet destul de puternic.
Usa se deschide destul deviolent, in camera intrand un barbat inalt cu un fel de esarfa pe cap. Avea niste pantaloni largi maro si o privire ce pur si simplu ma speria. Ce vorbesc, absolut totul ma speria acum.
-Unde sunt?
Spun si abia acum realizez ca am vocea ragusita. Chiar am nevoie de apa.
Acesta incepe sa vorbeasca intr-o limba care seamana cu turca? Sau araba? In ambele cazuri, nu-i de bine. Ceea ce se zvoneste despre ei, in special despre arabi, nu-i tocmai de bine. Probabil ca a observat ca nu inteleg nimic din ce spune deoarece se intoarce si iese din camera, nu dupa mult timp in camera intra un alt barbat mai batran cu un fel de rozaliu in mana. Ma ridic in picioare si ma uit la el parca cersind mila.

-Banuiesc ca te intrebi ce cauti aici.

-Oare..

-Tu taci si asculta, nu mai esti in Romania ca sa iti permiti sa vorbesti asa cu un barbat.

-Imi spui si mie motivul pentru care am ajuns aici?
-Mama ta a fost casatorita cu un musulman. La un moment dat a fugit de aici deoarece ...sa zicem ca nu suporta traditiile noastre. Am cautat-o ani la rand dar nu am gasit-o. Acum cateva luni am primit niste informatii si am pornit in cautarea ei dar te-am gasit pe tine si am hotarat ca tu, fiind prima fata din familia ei , dovada inselaciunii ei , sa fii condamnata la moarte. Bineinteles, nu inainte sa ne spui unde locuieste mama ta.
- Poftim?! Si ce te face sa crezi ca iti voi spune unde locuieste mama mea?
Nu apuc sa imi termin fraza ca palma acestuia imi loveste obrazul cu putere.
-O singura data daca mai tipi la mine vei fi omorata cu pietre!
-Mai, voi aveti ceva cu palmele. Va mananca? Vreti sa va dau o crema? Pate aveti o iritatie. Ii spun cu dispret, masandu-mi obrazul.
-Ai mult tupeu ca sa vorbesti asa cu un barbat. Dar nu-i problema, te cumintim noi. Acesta se intoarce si iese din camera trantind cu putere usa, lucru ce ma face sa tresalt. Unde sunt? Cum am ajuns aici? De ce tocmai eu?!
Ahmet pov.
Stau in biroul meu si privesc pierdut pe geam. Am 27 de ani in care, pe plan profesional sunt implinit. Detin unul dintre cel mai mare lant hotelier din lume, afacere ce mi-a adus un profit considerabil. In momentul de fata sunt in Mardin , un mic sat din Turcia. Tatal meu este fostul aga al acestui sat, iar eu am ajuns sa ii mostenesc pozitia, lucru ce nu ma incanta de fel. Ceea ce trebuie sa facem noi este sa respectam asa zisele traditii, traditii ce constau in a omora femeile ce nu se supun barbatilor. O ipocrizie dupa parerea mea. Chinul meu in toata aceasta nebunie este cel de a da aceste sentintele, cel de a aproba acea crima sau chiar de a o infaptui iar daca refuz sa dau sentinta trebuie sa anunt consiliul, este un fel de proces pentru dovedirea nevinovatiei acelei persoane. Tot ce pot sa zic este ca ma intalnesc cu consiliul mai des decat cu parintii mei. Dau cap paharului de alcool, ma ridic de la birou, imi inchei sacoul si ies din camera ce ma tinut prizonier toata ziua , cobor scarile si salut angajatii ce isi iau la revedere de la mine. Totul este deja o rutina.
Ajuns la poarta cladirii imi aud numele strigat, ma intorc si il vad pe Mehmet. Este omul meu de incredere, suntem prieteni inca de cand eram mici iar datorita faptului ca este singura persoana in care am incredere l-am pus sa ma anunte daca se mai intampla ceva acasa , si cand spun "ceva" ma refer la tata care uneori aproba in locul meu respectarea traditiei. Data trecuta o fata pe nume Deniz a fost violata si a ramas insarcinata, astfel patand onoarea familiei iar tata a luat decizia , fara a mi se aduce la cunostinta, ca acea fata sa fie omorata.
Din fericire am ajuns exact inainte ca ea sa fie impuscata si deoarece familia a renegat-o am lasat-o sa locuiasca acasa la mine. Practic am avut de dus un razboi impotriva consiliului, oamenilor alora chiar le place ca oamenii sa fie omorati, de parca ei i-au creeat..
De atunci am avut grija ca aceste lucruri sa nu se mai intample cu ajutorul lui Mehmet.