Am deschis ochii, si am observat o silueta in fata mea. Am facut ochii mari cat cepele, atunci cand am observat cine era in fata mea. Imi tremurau mainile, de spaima care mi-a tras-o monstrul nudist, dar intr-un final, am pus cea mai stupida intrebare.
-Pe..Petra??? Tu nu trebuia sa fii moarta?
Mdap. Era Petra din Shingeki no Kyojin, chiar in fata mutrei mele de popandau socat.
Petra rase pe ascuns si apoi s-a uitat la mine cu blandete.
-Se pare ca sunt un zombi.
M-am uitat un pic mirata la ea. Chiar era Petra?
-Ca un zombi din Sankarea (anime)?
-Te las singura sa ghicesti.
Si m-a lasat asa, socata si speriata de moarte mai rau ca o gaina inainte sa fie decapitata.
M-am ridicat in picioare, mi-am scuturat colantii care erau plini de praf, si am tipat cat m-au tinut plamanii:
-Si acum ce papadia mea se presupune ca ar trebui sa fac???
Ma gandeam ca titanul ala face parte doar din imaginatia mea.. Prea mult Shingeki no Kyojin in creierul asta al meu.
Sa ma intorc acasa si sa ii spun unui psiholog despre asta? Nu..
Sa sun la 112, si sa ii rog sa ma duca la cel mai bun psihiatru? neahh..
Atunci sa ma duc la ore, normal, ca si cand nimic nu s-a intamplat? Da, sigur, de ce nu?
Cred ca aveam nevoie de odihna, si sa dorm bine. Asa ca mi-am scos telefonul din buzunarul hanoracului si am format numarul de acasa.
*Trrr trrr*
Am auzit ca s-a ridicat receptorul.
-Mami, nu ma simt prea bine, as putea sa vin acasa? Stiu ca e prima zi de scoala, dar..
-Nici un "dar". Nu trebuia sa fii la ore?
I-am inchis. Nu aveam chef sa o aud cum ma cearta.. Asa ca m-am indreptat spre salile de clasa. Inca eram speriata de titanul care a vrut sa ma devoreze. Mergeam incet, pe holul principal al scolii, care era invaluit intr-o liniste de mormant. Ecoul pasilor mei facea ca totul sa para cam infricosafor. Imaginile din anime-urile horror mi se invarteau in cap. Imi cautam clasa, trebuia sa fie la stanga si... iat-o!
Am deschis vechea usa care scartaia ingrozitor, si am pasit in clasa.
Un batranel statea la catedra, uitandu-se la mine si miscand din mustata. S-a ridicat usor, folosindu-se de un baston, apoi m-a intrebat cu un ton amuzat:
-Si ce avem noi aici?
Mi-am amintit ca in clasa se aflau si elevii, care incepusera sa rada isteric la auzul vorbelor batranelului.
Mi-am indreptat privirea spre colegii mei. Aceeasi ca deobicei. Nimic nou. Batranelul mi-a facut cu ochiul si mi-a aratat cu privirea un loc liber. Dar, am auzit usa izbindu-se de perete, insotita de un "Yo, minna".
---------------
Heii.. sper ca v-a placut capitolul. Imi pare rau ca a durat atat pana l-am postat, dar abia mi-am gasit timp sa scriu capitolul.
Oricum.. sper ca va place si.. va multumesc din suflet ca cititi "Doza de anime-uri".
INTREBAREA CAPITOLULUI: Care este cuplul vostru preferat din anime-uri?
Astept raspunsuri, si de ce nu, si voturi!
Nu uitati sa va luati in continuare Doza de anime-uri! :3
CITEȘTI
Doza de Anime-uri
Fanfiction*NECESITA EDITARE* Anime-uri. Asta e tot ce am in cap. Insa, un caiet imi schimba viata. Ce caiet? Ei bine, unul care poate sa aduca personajele din Anime World in lumea noastra. Pare ca un vis devenit in realitate, asa-i? Ei bine, nu e chiar placut...