Doza de Anime-uri

Capitolul 17

     In primul rand, va iubesc! In al doilea rand, multumesc pentru ca cititi aceasta carte! Si in al treilea rand, scuzati-ma ca e asa scurt, trebuia sa il postez abia luni, dar am zis sa va las un cadou de la Iepurasul de Paste ♥

●○●○●○

       Am deschis ochii somnoroasa si m-am ridicat in capul oaselor si m-am uitat vag in camera, oftand zgomotos. M-am ridicat usor din pat si am luat caietelul "magic" de pe pat, si am rasfoit paginile albe din el. L-am inchis brusc cand am auzit usa camerei deschizandu-se, si am tresarit cand am vazut-o pe mama in pragul usii.

      -Akira, a venit un baiat si a zis ca te cauta.

      -Un baiat? Cine? am intrebat curioasa.

      -Daca stiam cine era, ti-as fi spus, a zis mama coborand scarile.

      M-am schimbat rapid in uniforma de scoala si mi-am prins parul intr-un coc simplu, lasand cateva fire rebele de par sa isi faca de cap. M-am dat cu putin rimel si fond de ten si am coborat scarile.

      Pe canapeaua din sufragerie statea lejer insusi Usui, din Kaichou wa Maid-Sama. Am simtit cum inima mi-a sarit usor din piept in timp ce ii admiram parul blond, perfect aranjat, si ochii verzi ce se uitau intr-un punct fix, privirea ramandu-i blocata. Era imbracat intr-o camasa deschisa cam pe jumatate si purta o pereche de blugi ce se mulau pe picior. Mi-am muscat buza de jos si am inaintat catre el.

      -Am auzit ca ma cauti, am spus atragandu-i atentia.

      -Da, a spus ingrijorat.

      Fir-ar! Akira, altceva mai inteligent nu stii sa spui? am gandit nervoasa.

      -Si de ce esti aici? am intrebat incruntandu-ma.

      -M-am intalnit si cu Natsu, prin apropiere.

      -Natsu? am tipat. Si de ce nu m-a sunat?! A zis ceva? O doamne, am uitat cate am sa-i povestesc! am spus dandu-mi o palma in cap. Sunt asa idioata!

      -A spus ca se duce sa caute pe cineva.

      -Pe cine? am spus marind ochii, apropiindu-ma de blond.

      -Unul.. A-Altex?

     Altex, asta e buna ca porecla, am ras in sinea mea.

      -Vrei sa spui Alex? am ras.

      -Da, asa! a tipat zambind larg, cu un zambet care te facea sa te topesti ca o inghetata.

      -De ce? am intrebat speriata. El crede ca Alex e proprietarul?

      -De unde sa stiu eu? a spus ridicandu-si trupul bine facut de pe canapea.

      L-am privit cum iesea din incapere, auzind cum se deschide usa de la intrare, iar mai apoi inchizandu-se.

      La naiba! Trebuie sa mai ajung si la scoala!

      Fie ce-o fi. Am alergat pe usa si am iesit din casa, cautandu-l cu privirea pe Usui, dar nu l-am putut gasi nicaieri.

       Am luat-o la fuga spre casa lui Alex, nu era departe, doar eram vecini. Aveam o presimtire proasta in legatura cu vizita lui Natsu. Am putut vedea cat de nervos era aseara pe proprietarul caietului, si daca el crede ca Alex e acela, ce ar fi pe jumatate adevarat, nu vreau sa imi imaginez ce poate face cand e suparat. De fapt stiu, doar ca imi e prea frica sa constientizez asta.