Doza de Anime-uri

Capitolul 9

   Ma uitam la zambetul titanului. Era asa de scarbos, si mai ales horror. Mi s-a intors stomacul pe dos, jur! Adica.. yuck!! Apoi, totul in jurul meu a inceput sa fie incetosat, apoi o nuanta neagra.. Apoi totul negru. Lesinasem.

   Am simtit cum cineva m-a prins in brate, apoi am auzit sunetele infricosatoare ale titanului, si strigatele nervoase ale lui Natsu si cateva tipete care veneau mai mult ca sigur de la Erika. Dupa aceea, s-a facut liniste.

    Atat de liniste.. Auzeam sunetul greierilor. Insemna ca era seara. Am deschis ochii si am sesizat ca ma aflam in pat, in camera mea. M-am ridicat in capul oaselor si m-am uitat imprejur. Ce se intamplase? Unde e Erika? Unde e Natsu si Happy? Si mai important, titanul ala care vroia sa ne manance?

    M-am ridicat si am aprins veioza de langa pat, inlaturand toata bezna in care ma aflam.

     Am sesizat ceva. Uitasem un lucru atat de important! Fir-ar! Am inceput sa caut cu privirea ghiozdanul, trebuia sa fie acolo. Am luat ghiozdanul de langa birou, si am inceput sa inlatur orice manual imi intra in cale. Nu era aici. Unde putea sa fie caietul "Anime Time"?

     Am auzit usa camerei mele scartaind. Mi-am indreptat privirea inspre usa, si am observat ca in prag statea o silueta masculina.

     -Alex? am intrebat eu asteptand un raspuns.

     -Eu sunt, a spus Alex intrand in incapere.

     -Ce cauti aici? am spus eu rapid.

     -Vroiam sa vad cum te mai simti. Adica, stii tu.. suntem vecini si.. asa e frumos.

     -Aha, aha! am zis eu ridicand o spranceana. Taci, ca stiu ca te intereseaza cum ma simt.

     -M-ai prins, spuse el si se apropie de mine.

     -Si.. cum am ajuns aici? am zis eu schimband subiectul.

     -Ai lesinat, nu iti mai amintesti? replica el aruncandu-se pe spate in patul meu.

      -Nu.. nu mai stiu si... nu te mai arunca in patul altora fara sa ceri voie.

     -O, haide! Ne cunoastem de cand lumea! Si nu ti-as face nimic. La ce te gandesti, Akira? spuse el  strengareste ranjind ca un obsedat ridicandu-se in capul oaselor in pat.

      -Interpretezi gresit! am tipat eu.

      -Aha.. si asta tot gresit interpretez? a intrebat scotand din ghiozdanul lui caietul pe care il cautam.

      -Eu-eu.. pot sa iti explic! am zis eu amintindu-mi totul.

      Sper ca Natsu si Happy sunt ok, doar sunt cu Erika.

      -Si eu iti explic ca eu te-am adus aici, chiar daca m-am speriat de moarte de hidosenia aia gigantica. Asa ca te rog frumos sa imi explici si mie ce naiba se petrece aici, Akira! a tipat el nervos, aruncand caietul pe podea.

       De ce era asa nervos? Doar nu era mama mea! Ar fi si ciudat.. si imposibil in acelasi timp.

       -Deci.. Alex, am spus eu apropiindu-ma de el. Caietul asta nu e al meu. E al unei persoane care vrea sa aduca toate personajele anime in lumea reala. Noi trebuie sa il gasim ca sa facem totul sa revina la normal.

       -Ok, si cum il gasim? a intrebat nervos, incrucisandu-si mainile.

       -Habar-n-am! am urlat si eu. Dar Natsu ne poate ajuta.

       -Natsu? Nu e tipul ala cu care te-am vazut azi pe hol?

       -Dap. El e.

       -Deci m-ai mintit, a spus el razand.

       -Eu-eu.. e pentru o cauza nobila. Si apropo, tu ce faci aici, la ora asta?

       M-am uitat la ceas, care indica ora 23:48.

      -Deeeci..? am intrebat ridicand din spranceana.

       -Ti-am zis. Am venit sa vad cum te simti. Doar suntem prieteni. Si pe deasupra si vecini. Si sa ma lamuresti si pe mine putin.

       -Ok, te-am lamurit. Fericit?

       -Nu prea. Oricum, trebuie sa ma duc si eu acasa. Vreau sa zic ca e aproape miezul noptii, a spus el verficandu-si telefonul.

       -Ok, Alex. Ne vedem maine, mi-a facut placere sa vorbim, noapte buna! am tipat eu impingandu-l afara din camera mea.

        Nu mai auzisem nimic, deci am crezut ca a plecat.

       M-am repezit la caietul aruncat pe jos si am deschis la pagina cu Shingeki no Kyojin.

       Am luat telefonul si am cautat in agenda numarul lui Erika.

       -Erika! Alex a aflat de caiet!

       -Lasa asta! Te simti bine? a zbierat prietena mea.

       -Da, ma simt super bine. A venit Alex si mi-a adus caietul.

       -A.. acum ca mentionezi l-am vazut cand te-a luat din fata titanului dupa ce ai lesinat, si dupa a disparut.

       -Tu esti ok, Erika?

       -Da, sunt bine.

       -Si Natsu si Happy?

       -Sunt cu mine, a replicat Erika razand. Sunt in camera mea. Daca afla mama cred ca o sa fiu pedepsita pana la 80 de ani, a pufnit ea in ras, dupa care am urmat si eu. Peste 4 minute o sa mearga in lumea anime.

       -Aha. Erika, mai am o mica problema. Numele lui Petra si Levi sunt taiate din caiet.

       -Ce?

------

     Asta e capitolul 9. Sper ca v-a placut, si vreau sa imi cer iertare tuturor ca l-am postat abia acum. Incerc sa scriu cand pot dar nu prea am timp acum cu scoala.

     Oricum, multumesc tuturor care mi-au lasat voturi si comentarii, care mi-au luminat ziua si m-au bucurat enorm.

INTREBAREA CAPITOLULUI: Care este anime-ul care v-a emotionat cel mai tare?

Astept comentarii si sa lasati un vot. Sper ca v-a placut si acest capitol, si va multumesc ca l-ati citit, si nu uitati sa va luati in continuare Doza de Anime-uri!