Doza de Anime-uri

Capitolul 14

  Cautam ca o persoana scapata de la spitalul de nebuni prin ghiozdanul ala al meu. Ma gandeam daca nu cumva am un buzunar pe care nu il stiu, cand dintr-o data am gasit caietul.

     -Pfiu, am rasuflat usurata.

     -Acum te-ai linistit, zambi Erika.

     -Dap, am spus fericita.

     Pauza s-a terminat rapid dupa aceea, si orele s-au scurs mai incet ca un melc de 2000 de ani.

*

      -Erika, maine sunt ocupata, am tipat la telefon.

      -Pai.. nu mai stii ce e maine?

      -A, da! am zis zambind. E sambata!

     -Da, si asta, dar mao baga o fisa, rase ea.

     -Aaa.. E ziua Ciocolatei.

       Ziua ciocolatei e o zi tampita inventata de mine si de Erika in care ne inchidem in casa ca niste femei batrane ce nu suntem si ne indopam cu ciocolata, uitandu-ne la filme siropoase.

       -Nu.. Chiar nu iti mai amintesti? imi spuse dezamagita.

       -Mnu.. o sa incerc sa imi amintesc.

       -Aha.. ok, atunci poate ne vedem maine, ce zici?

       -Bine bine.. Ce zici de 5, in fata la tine? Imi pare rau, Erika. Pa! i-am spus si i-am inchis telefonul in nas.

       Am indeplinit prima parte a planului. Ce plan? Ei bine... maine e ziua Erikai si dam o petrecere surpriza pentru ea. Da, "noi". Planul este ca eu si prietenii ei sa ne prefacem ca uitam de ziua ei. Saraca, pana si Judal, cu care planuise sa aibe planuri, i-a spus nu, spunandu-i ca are nu-stiu-ce treaba malefica de facut.

       Am dat cateva telefoane pentru a mai aranja cateva lucruri, printre care am invitat si o groaza din prietenii Erikai.

      Mi-am prins parul intr-o coada de cal si mi-am luat o rochita roz pal, inflorata, si pe deasupra un pulovaras bej, si balerini de aceeasi culoare.

      Mi-am bagat portofelul intr-o geanta, alaturi de caietelul ala care incepe sa ma sperie.

***

      -Jason, treci incoace, tip cat ma tin plamanii catre unul dintre cei pe care i-am chemat.

      -Mda, ce vrei? spuse nepasator, lasand balonul pe care il umfla.

      -Sa ma ajuti sa fac comanda la amaratul de tort, incep sa rad de mine insami.

     -Wow, nici sa faci o comanda pentru un tort nu esti in stare, rade de mine.

     -Hai, taci. Nici n-ai idee ce-

     -Ce greu e sa apesi pe niste taste? rase el si eu ma stramb. Ok, fac comanda dar nu o fac pe gratis, spuse si puteam sa jur ca ii sclipesc ochii aia albastri.

      -Zi, cat ma costa? am spus indiferenta.

      -Un pupic, spuse si imi intinse obrazul.

      -Mai usor Casanova, il imping eu.  Cred ca pot sa fac comanda si singura, spun si dau sa plec insa Jason ma intrerupe:

      -Ok, zi numarul, spune si isi scoase telefonul.

      -Asa mai zic si eu! spun fericita.

      -Hei, ce se intampla aici?

      That voice!