Doza de Anime-uri

Capitolul 19

    Dupa cum am promis, capitolul 19 e aici! Imi cer trilioane de scuze ca nu am mai postat! Va las sa cititi! :*

º•º•º•º•º•

Din capitolul trecut:

     -Akira, cum i-ai spune fetei ca o placi ca o placi? a intrebat Alex.

     -Nu stiu. Spune-i! l-am incurajat eu uitandu-ma fix in ochii aia care m-au facut sa tremur.

     Oricine ar fi, sper sa il pretuiasca cum trebuie pe Alex.

     -Uhm.. Pot sa exrsez pe tine? a spus evitandu-mi privirea.

     -Ok..?

     Mi-a luat mana mica in palmele lui uriase si ma privea fix in ochi. Simteam ca privirea lui imi ajunge in inima.

     Buzele lui erau carnoase, rozalii, iar parul ciufulit. Am vazut cum si-a tinut aerul in piept pentru cateva secunde.

     -Eu.. stii, te plac de ceva timp si voiam stii tu, sa vad daca si tu ma placi, a spus timid.

     -Foarte bine! Acum du-te si spune-i!

     -Am facut-o deja, a zis zambind usurat, sarutandu-ma pe obraz.

º•º•º•º•º•º•

Capitolul 19:

      Ma uitam la Alex socata, nu imi venea sa cred. Stai, ce?

     -Uhm.. Ce? am intrebat uitandu-ma la Alex care imi evita privirea, simtind cum o gura de aer a ajuns in stomacul meu.

      -Asta.. voiam sa iti spun, a spus Alex ciufulindu-si parul intr-un mod adorabil.

     Te rog nu mai face asta, ma faci mai confuza decat sunt deja, Alex!

      -Alex, eu.., am zis oftand.

      -E ok daca nu simti la fel, a zis luandu-si mana de pe palmele mele, evitandu-mi in continuare privirea.

      -Nu asta voiam sa zic..

      -Dar asta s-a inteles, a zis cu voce stinsa uitandu-se in podea.

      -Alex, sunt EXTREM de confuza in momentul asta, simt ca in capul meu e un adevarat terci. Dar, trebuie sa te intreb: de ce eu? am intrebat facandu-l sa ma priveasca in ochi.

       -Eu nu stiu de ce, dar inima mea stie, a zis muscandu-si buza inferioara, facandu-mi inima sa tresara.

       Nu, Akira, asta nu e de bine! Esti prea confuza, ai nevoie de odihna, nu vezi, inima ta o sa faca un atac.

       -Alex, eu.. Am nevoie de timp de gandire, imi pare rau, am zis mutandu-mi privirea in podea.

       -Inteleg, a zis cu glas stins, incercand sa formeze un zambet fals.

       -Alex, e tarziu, vreau sa merg acasa, am zis facandu-l sa-si mareasca ochii.

       -Ok, a zis vizibil trist.

       Mi-am luat ghiozdanul si am iesit din camera lui, cu un sentiment de gol in stomac.

º•º•º•º•º•º•º

       M-am trantit pe spate in patul meu moale, lasandu-mi dosul palmei sa se odihneasca pe fruntea incruntata, cu privirea fixata pe tavanul alb.

       Ce naiba se presupune ca trebuie  sa fac acum?

       Ce sa fac? Ce sa fac? Ce naiba sa fac? O, te rog, sa ma ajute cineva!