Doza de Anime-uri

Capitolul 20

Aici e capitolul 20!!

º•º•º•º•º•º

Din capitolul trecut:

Am deschis usa si am incercat sa apas intrerupatorul de la veioza, dar becul nu tine cu mine, si nu s-a deschis, injurand in soapta.

-Lumineaza-te, odata! am tipat enervata, plimbandu-mi privirea prin camera.

Am incremenit cand am vazut o silueta masculina, care tinea o carte in mana. Aia nu era carte! Era caiet!

Si-a pus un picior pe pragul ferestrei si si-a scos capul afara, incat am putut sa vad cum arata. Era un baiat inalt, solid, cu un corp bine definit. Parul blond era ciufulit si ii intra jucaus in ochii albastri ca oceanul, si avea un nas perfect si buze bine conturate.

Cand m-a vazut, in obraji i-au aparut doua gropite adorabile iar colturile i s-au ridicat formand un zambet, iar apoi a sarit.

Pe toti Titanii lui Eren, ce Dumnezeu a fost asta!?

El e proprietarul?

Si trebuie sa invat sa imi inchid fereastra, in seara asta trei persoane au intrat in camera pe acolo.

º•º•º•º•º•º

Din capitolul 20:

Stateam si ma uitam socata la fereastra. Cred ca am halucinatii. Mda, clar, toata faza asta e mai mult ca sigur un vis. Am iluzii optice, chiar trebuie sa merg la un doctor. Rapid.

Ala era Proprietarul? Vreau sa zic.. Arata al naibii de bine pentru cineva care are ca hobby omoratul si chinuitul persoanelor, si enervatul lor.

M-am pus in pat si mi-am inchis ochii, incercand sa inlatur orice gand referitor la caiet si Anime World.

º•º•º•º•º•º

Am deschis ochii usor, si am vazut tavanul alb. M-am ridicat usor adormita, cu o durere ingrozitoare de cap, si mi-am intins mana spre telefonul de pe noptiera care vibra ingrozitor pe lemnul dur.

Am inchis ochii pentru a mai profita cateva minute de intunericul odihnitor, glisand pe ecran butonul verde.

-Alo? am spus mai mult cascand intinzandu-mi oasele amortite.

-'Neata, Frumoasa Adormita!

M-am incruntat si am deschis ochii usor speriata, uitandu-ma la ecran si ducandu-l inapoi la ureche.

-Iar tu...? am zis plictisita.

-Stiu ca ti-a fost dor de vocea mea.

Un fior mi-a trecut pe sina spinarii, facandu-ma sa inchid ochii pentru o clipa si sa ii deschid la loc.

-Mai dor mi-ar fi sa ma dau cu capul de pereti decat de vocea ta.

-Te dai cu capul de pereti destul de des?

-Nu asta era ideea...

-Oricum, imi plac ochii tai, mi-a zis si puteam sa jur ca a ranjit.

-Uhm..mersi.. cred? Dar sper sa nu ma omori pentru asta.

A scos un raset scurt, dar adorabil, care m-a facut sa zambesc.

-De ce as face asta?

-Uhm, nu stiu, dar esti tu, asa ca o sa gesesti un motiv, ceva.

A ras din nou, de data asta a fost un ras infundat.