Doza de Anime-uri

Capitolul 11

   Ok.. Deci.. De ce naiba era caieţelul ăla ciudat, dar tare, acolo? Adică.. Aseară era la mine în cameră şi acum e aici. Ceva e putred. Foarte putred.

    Am luat caietul de pe asfalt şi l-am deschis, dând pagină cu pagină. Mi-am oprit privirea asupra paginii cu Ao No Exorcist. Nu din nou!

     Mi-am scos telefonul din buzunarul pantalonilor şi am apelat-o pe Erika.

     -O, haide, Erika, răspunde, ce naiba!

     -Da. Akira?

    -Da, eu sunt. Ce păpădia mea faci cu telefonul ăla? Te-am sunat de dimineaţă.

    -Hei, nu e vina mea. E vina patului că e prea confortabil, dă vina pe el, nu pe mine!

    Mi-am dat ochii peste cap, cu toate că ea nu mă putea vedea.

    -Bine, bine.. Nu asta e important aici.. Ce a zis Natsu? A venit înapoi? A găsit ceva?

    -Ămm.. Cred ca mai bine ţi-am spune când ne vedem la scoală.

    -Ce? E grav? am ţipat eu.

    -Nu, nu e grav. Dar e destul de important.

    -Minunat! am spus eu sarcastic.

    -A.. Erika.. Încă o chestie. Nu mai găseam caietul azi dimineaţă şi ia ghici! L-am gasit pe stradă! Şi în plus, cu numele lui Rin şi Kuro din Ao no Exorcist tăiate!

    -Ce??? a ţipat ea.

    -Da. Înseamnă că cineva a intrat în camera mea, aseară. Şi, înafara de tine şi soră-mea, cel care vine de obicei e..

    Am simţit cum o mană se aşează pe umărul meu drept, apoi am întors capul panicată

    -A-Aleeeeex! am spus eu ranjind şi închizând telefonul. Ce cauţi tu aici? Şi cine e ea? am întrebat arătand cu degetul spre o fată care părea de aceeaşi vârstă cu noi, ce statea mandră langa Alex.

     -Eu sunt Fuyumi, a spus fata zâmbind.

     Părul ei era galben ca nişte raze rătăcite ale soarelui. Rochia ce părea a fi destul de scumpă îi scotea ochii albaştri în evidenţă.

     -Sunt colega nouă. Vin din Japonia, şi sunt deasemenea o buna prietenă a lui Alex, spuse ea aruncându-i lui un zâmbet.

     -Aha.. am spus eu confuză.

     -Abia ieri am ajuns în oraş şi nu am putut ajunge la scoală. Îmi face plăcere să te cunosc, .. (facu o pauză ca eu să îi spun numele).

     -Akira! am răspuns.

     -A! Deci tu eşti Akira! râse ea înfundat.

     -Da..?

     -Acea Akira! rânji ea uitându-se la Alex, care era tăcut.

     -Ămm.. probabil. Oricum, hai să mergem spre scoală, am schimbat eu subiectul.

     Fuymi tresări, apoi căută ceva în geanta de piele de pe umăr.

     -Eu.. Am uitat ceva acasă la tine, Alex! Vin imediat!

     -Ok, răspunse Alex rapid.

     Eu şi Alex ne uitam cum se îndepărta cat mai mult de noi.

     -Aşa deci, Alex. Acasă la tine? am spus râzând înfundat.

     -Da, ai vreo problema cu asta? rânji el.

     -Nu.. doar că.. e prietena ta?

     Alex râse. Se puse în faţa mea, forţându-ma să mă opresc. Işi apropie faţa de mine şi îmi ridică barbia cu măna lui catifelată, şi mă întrebă afişand un zâmbet ştrengăresc.

     -De ce, te deranjează?

      Da. Mă deranja. Enorm. Eram singura care mergea la el acasă fară nici un fel de problemă. Nu îmi pomenise niciodată de vreo Fuyumi.

     Când eram mici mergeam cu famila în vizita şi făceam un mic picnic în curtea tatălui lui. De mama sa nu stiu nimic, si cateodata cotrobaiam prin pozele lor de familie si vedeam un corp de femeie, dar cu fata mazgalita.

     Apoi ne uitam la desene animate ore în şir. Eram ca nişte fraţi. Pâna şi acum le mai facem vizite uneori.

     -Nu. Nu ma deranjează.

     Faţa lui era tot mai apropiată de a mea. Simţeam cum inima îmi bate cu putere, parcă îmi iesea din piept. Buzele lui se apropiară încet, încet de ale mele, dar apoi se opri brusc.

     -Minţi, spuse râzând şi se întoarse şi îşi continua drumul.

     -E-eu sunt cea care minte? am spus cu glasul care îmi tremura din cauza.. Fazei de dinainte.

     -Ce? se opri el din mers, dar neîntorcându-se.

     Eram confuză. Mult prea confuză. Ce se întampla? Cine era Fuyumi? De ce a venit? Alex a vrut sa ma sărute? De ce ar face asta? Care era lucrul important pe care vroia Erika să mi-l spună? Toate întrebările astea  mi se învarteau în cap.

     Cine e proprietarul? Stai.. cum de nu am observat până acum? Era aşa evident.

-----

     Şi... aici e capitolul 12! Scuzaţi întârzierea.. Nu prea am avut idei dar în cele din urma m-a lovit inspiraţia cu un pumn în cap.

      Vă multumesc ENORM că îmi citiţi cartea! Nici nu ştiţi ce bucurie îmi faceţi!

INTREBAREA CAPITOLULUI: Care este genul anime preferat? (shounen, shoujo etc.)

     Aştept răspunsuri! Nu uitaţi să lăsaţi un vot şi să vă luaţi în continuare "Doza de anime-uri!"!

P.S.: Acest capotol îi este dedicat lui @ErikaLavinia, care m-a tot bătut la cap să postez mai repede urmatorul capitol, şi care m-a încurajat mereu! Mulţumesc! ♥