Am mers acasa impreuna cu tata, iar el mi-a spus ca va ramane aici in seara aceasta. Maine dimineata trebuia sa mergem sa o vedem pe mama. Sper sa isi revina. Dupa tot ce mi s-a intamplat in ultima vreme, singurul lucru care-mi mai trebuia, era sa o pierd pe mama..M-am pus in pat, dar peste aproximativ 10 minute mi-a sunat telefonul. Era tot Adrian. Imi trimisese un mesaj :"Uite, stiu ce se intampla acum in viata ta, si vreau sa-ti fiu alaturi." I-am zis sa ma lase in pace, pentru ca nu am nevoie de el.Stiam ca pune ceva la cale cu cateva fete. Nu e el genul care vrea sa-mi fie alaturi cand imi e greu. In fine. Am incercat sa ma culc. Era 2:00. Nu reuseam sa dorm. Ma gandeam la tot ce am patit. Si la Adrian. Nu mai simteam nimci pentru el, dar gandurile nu-mi dadeau pace. Aflasem ca verisoara lui, si inca 3 prietene au venit in oras. Ma gandeam ca intamplarea de astazi,si mesajul pe care mi-l trimisese, erau parte dintr-un plan de al lor. Mi-a dat si Sara mesaj, in care ma intreba daca as vrea sa o cunosc pe verisoara lui Adrian. Mi-a spus ca o cheama Melanie, si ca are 12 ani jumatate. Ce mi-ar putea face o fata de 12 ani? Am acceptat sa ma vad cu ea. Am adormit.
Dimineata cand m-am trezit, mi-am deschis telefonul si am vazut ca am 13 apeluri nepreluate de la Sara. 13 APELURI? God. Fetita asta chiar ca e disperata. Si era abia ora 9. Oare la 10 ce-mi face? Ma suna de 100 de ori?
Incerc sa ma ridic somnoroasa din pat, si sa ma indrept catre baie pentru a-mi face rutina de dimineata. In drum spre baie ma intalnesc cu tata, care se uita la mine cu o urma de frica si tristete. L-am intrebat ce are si mi-a spus ca e doar obosit. Evident ca era din cauza mamei dar am ezitat sa-i mai spun ca stiu ca ma minte.. L-am imbratisat si m-am apucat sa ma pregatesc pentru o noua zi. In timp ce voiam sa ma schimb in haine de casa, pentru ca normal ca-mi era prea lene sa ies afara cu vara'sa lu Adrian la ora asta, mi-a sunat telefonul si era Sara din nou. Am pus-o sa mi dea mesaj pentru ca-mi era prea lene sa vorbesc la telefon.
S:Hei ce faci?
Bine, tu?
S: Bine. Te ai trezit??
Eu: (Vezi ca ti scriu si tu ma intrebi daca m-am trezit..Ok..) Da
S: Perfect. La cat vrei sa te vezi cu vara lui Adrian?
Eu: (Oh, de ce nu mi se pare nimic straniu? Poate pentru ca eram sigura ca asta ma va intreba.) Nu cred ca mai vreau. Am destule probleme legate de mama si n-am chef de intalniri acum.
S: De ce nu?
Eu: Nu am timp.
S: Of..Bine. Va cunoasteti in alta zi. Imi dai mesaj cand pleci la mama ta la spital, ca poate vin si eu. Te pup,bye.
Eu: Bye:*
Eram sigura ca asta ma va intreba, nu ceva legat de mama sau ceva mai important. In fine, asta-i Sara.
Ma duc in bucatarie pentru ca deja mi se facuse destul de foame si aveam nevoie de mancare ca sa nu mi se faca rau la spital pentru ca nu suport sa stau prea mult acolo.
Inca mi se pare dubios de ce tot vrea Sara sa ma vad cu tipa aia dar incerc sa o ignor momentan si sa acord importanta doar mie si familiei mele.
Am vorbit cu tata sa mergem la mama astazi cat de repede putem, asa ca m-am pregatit si nici n am mai stat pe ganduri. Ne-an grabit pentru ca eram curiosi cum se mai simte si in ce stare se mai afla acum. Ajunsi la spital doctorul ne anunta ca mama este mai ok si in cele din urma dupa o terapie bine meritata si tratamente va reusii sa se puna iar pe picioare ca in trecut si sa fie foarte sanatoasa. Dar totul depindea de ea. Daca ea voia sa aiba grija la alimentatia ei, initiativa ei, si vointa ei pentru a se face bine, contau foarte mult in situatia aceasta. Dar cum o stiu eu pe mama, mereu zburdalnica si plina de viata, probabil va reusii sa treaca repede peste tot ce a fost si sa reincepem un nou capitol in viata noastra. M-am intalnit acolo si cu cateva prietene de ale mele care mi-au promis ca-mi vor fi alaturi indiferent de situatie si ca daca am nevoie de ceva sa le sun, dar eu le am multumit si am zis ca nu este nevoie. Am plecat de la spital, iar apoi am ajuns acasa. N-am stat prea mult deoarece am cunoscut o fata Katherine si m-a invitat la un suc in oras. Am plecat nerabdatoare sa aflu mai multe despre ea pentu ca auzisem ca este faimoasa prin Australia, si chiar ma gandeam ce cauta prin zona asta.
Am stat de vorba cu ea, si am aflat ca-i nu stiu ce actrita faimoasa si bla si bla si bla si bla.
Cu siguranta, lucruri care nu sunt adevarate, pentru ca n-are ea calitati de actrita, si pe net nu scrie nimic de ea, nici nu mi apare ca ar fi jucat in vreun film. Dar cine stie, poate joaca in piesele de teatru de acolo care nu sunt cunoscute de nimeni in afara de cei din zona aceea.*SFARSIT DE CAPITOL*
SCUZATU GRESELILE, N AM MAI SCRIS DE MULT DAR MA PLICTISEAM SI AM ZIS SA SCRIU ACUM, SI SPER CA A IESIT OK. CAPITOLELE URMATOARE VA ASTEAPTA CU NOI INFORMATII SI MULTEE ALTELEEEE!
CITEȘTI
Povestea unei fete de 13 ani (actualizare)
Action"Buna, eu sunt Carla!" Asa incep toate povestile, dar a mea, este mai speciala. 14 ani, in care sa ma maturizez indeajuns pentru a-mi creea un viitor, dar se pare ca totul ia o intorsatura neasteptata." (Actualizare)