Terminand conversatia cu ea, si fiind lamurita de unele lucruri, i-am urat o seara placuta si am plecat acasa. Tot ce-mi povestise despre ea, nu-mi parea a fi adevarat, dar totusi o inteleg, mereu ne dorim sa lasam o prima impresie buna unei noi persoane.
Ajunsa acasa, destul de obosita dupa ziua de astazi, ma decid sa ma intind in pat, pentru a ma odihnii putin. Dar ca de obicei, fix cand ma asez si eu imi suna telefonul:
-"Ăm..Hei..Buna!"
Chiar ma gandeam cine poate fi, avand voce de baiat si nu aveam nici numarul salvat in telefon. Pe moment n-aveam de gand sa-i raspund, dar m-am decis ca poate e ceva important asa ca e mai bine sa nu ratez ocazia de a afla lucruri noi.
-"Buna"
-"Carla.."
Hmm, vocea era aproape identica ca si a lui Adrian. Dar sperantele erau prea mici ca sa fie el, in sinea mea. Cand am auzit ca mi-a pronuntat numele, am inceput sa tresar iar inima imi batea din ce in ce mai tare.
-"Da..?"
-"Sunt Adrian.."
BOOM. Ceea ce credeam. Pe moment aveam intentia sa ii inchid, in urma a tot ceea ce s-a intamplat intre noi, iar el lasandu-ma balta pentru ea, acum ma cauta. In ciuda orgoliului meu, am decis sa nu ratez ocazia de a vorbii cu el, decat sa mi se faca dor de el si sa ma plang.
Cu vocea putin ragusita, i-am raspuns:
-"Oh, Buna Adrian!"
-"Scuze pentru tot ce a fost"
Adevarul e ca pe moment nu credeam ca-mi spune asta, si mai ales, de ce ar face-o?
-"De ce iti ceri scuze, Adrian?"
-"Nu ti-am fost alaturi cand trebuia, am facut multe greseli, am ales-o pe ea, dar pentru ce? Am gandit cu creierul mai mult, decat cu inima. Esti singura de care am nevoie in viata mea, si n-ar fi trebuit sa dau o fata de care am nevoie, pe una pe care o vreau. Si crede-ma, ca ea doar incerca sa fie aproape de mine ca sa nu ma intorc la tine. Si o inteleg, are si un milion de motive pentru a fi geloasa pe tine. Imi pare foarte rau, Carla. Crezi ca ma poti ierta?"
Cand am auzit toate astea, am incremenit. Nu merita sa-l iert, la cate mi-a facut, dar il iubesc. Si m-a ajutat mult sa trec peste unele momente in viata, dar nu sunt in stare sa mai incep o noua relatie cu el, daca asta isi doreste. In orice caz, o sa ne mai vedem la liceu, si probabil o sa incerce iar sa ne impacam, daca nu gaseste alta fata. Atatea fete il plac, iar el tot la mine revine de fiecare data. Oare de ce? Pentru ca am fost singura care l-a inteles de fiecare data, si i-am iertat toate greselile.
Dar de data asta povestea noastra eate fara "Happy End".
-"Nu trebuie sa-ti ceri scuze, zic eu, e vina mea."
-"De ce ar fi vina ta?Eu sunt cel care mereu a gresit in fata ta, tu doar m-ai iertat si m-ai invatat cum e sa iubesti in adolescenta. Mi-ai ramas in minte, si nu mai pot sa te scot. Eu sunt vinovatul in toata povestea noastra."
-"E vina mea, ca te iubesc ca o proasta, si mereu eu sunt fraiera ce pierde."
A fost un moment de tacere intre noi, dar a trebuit sa zic asta. Nu mai puteam sa tin in mine, deja era destul.
-"Asta crezi tu? Ai impresia ca eu nu te-am iubit? Ca totul a fost o gluma? Daca ar fi fost asa, de ce te-as mai cauta acum?"
-"Probabil iar s-a despartit iubita de tine, si mereu te'-ntorci la mine cand pleaca toate de langa tine."
Poate nu ar fi trebuit sa zic asta, dar pana la urma nu mi-a mai dat un mesaj de ceva timp, si ultima oara cand m-a cautat a fost atunci cand a facut mama accident.
-"Daca asta crezi tu, crezi prost."
-"Daca tu chiar m-ai iubii, n-ai mai pleca de langa mine."
Apoi i-am inchis ; eram deja satula de toate replicile lui, deja invatate de mine si notate intr-un caiet. Maine deja il si vad ca este impreuna cu cine stie ce "Printesa", si iar uita de mine, deci mai bine nu mai fac greseala pe care o fac de fiecare data din cauza sentimentelor mele prostesti. Vorbele niciodata n-au insemnat nimic pentru mine, atat timp cat nu imi demonstreaza ceea ce simte, mai bine nu incearca nimic. M-am schimbat de la ultima "despartire", si aia fiind tot cu el, normal, iar el are impresia ca sunt aceeasi pustoaica de 14 ani cu care se poate juca oricine, si poate fi calcata in picioare de toata lumea. Cu ajutorul multor intamplari "nefercite" sa zicem, m-am trezit si eu la realitate si mi-am dat seama ca nu totul este roz in viata asta. Sunt constienta ca in viitor voi da peste obstacole, dar le pot depasii, cu ambitie. Am regretat putin tot ce i-am spus la telefon, dar decat sa fiu iar cateaua lui, mai bine sa fim doar prieteni sau nici atat.
CITEȘTI
Povestea unei fete de 13 ani (actualizare)
Action"Buna, eu sunt Carla!" Asa incep toate povestile, dar a mea, este mai speciala. 14 ani, in care sa ma maturizez indeajuns pentru a-mi creea un viitor, dar se pare ca totul ia o intorsatura neasteptata." (Actualizare)
