O sun pe Loreline cu un sentiment de neliniste. Prima oara nu-mi raspunde. Apoi incerc sa o sun iarasi si imi raspunde mama ei , care imi spune ca Loreline este ocupata si nu poate vorbii acum. Am acceptat situatia si m-am decis sa o sun mai tarziu .
Ma plictiseam foarte tare fiindca Adrian nu ma sunase , si nu aveam ce sa fac .Asa ca am asteptat tacuta in casa .
Cand am vrut sa intru putin pe internet , sa vad ce noutati mai sunt observasem ca era un afist pe geamul casei mele pe care scria :"Internetul va pica din oras timp de 11 ore , pentru a se putea repara ..." Bla bla bla . Deci nu puteam sa intru nici pe internet .
Nu stiam ce sa mai fac. Eram foarte plictisita dar si suparata in acelasi timp..Asa ca am decis sa ma pun in patutul meu , si sa atipesc putin.
Dar parca dintr-o data am primit un mesaj de la un numar . Imi spunea sa ma imbrac si sa ma duc la cafeneaua din colt. M-am imbracat , m-am aranjat putin si am iesit pe usa . M-am indreptat spre cafenea , cu un sentiment foarte ciudat in mine. Cand am ajuns acolo , ma astepta un baiat brunet , inalt cu o freza foarte draguta , si destul de aratos. Mi-a spus sa iau un loc pe scaun si sa ma fac comoda fiindca avea ceva de discutat cu mine . I-am spus ca poate sa inceapa sa vorbeasca . Dar inainte de asta s-a prezentat . Apoi a inceput sa imi spuna lucruri despre Adrian , care m-au facut sa ma simt ca un gunoi. Tipul asta era de treaba ...Dar m-a durut foarte tare tot ce am aflat despre Adrian. Nu credeam ca Adrian e un baiat asa rau sau ca isi bate joc de lume. Dupa ce a terminat de vorbit , m-a invitat sa ne mai plimbam. Atmosfera din jur ma facea sa ma simt ca in rai..Si simteam ca incep sa il uit pe Adrian. Simteam ca mana mea se lipeste de mana baiatului..Dar dintr-o data am auzit o sonerie. Si cand colo..
Totul a fost un vis. Era soneria de la usa. M-am trezit si imi dadusem seama ca tot ce auzisem despre Adrian a fost doar in vis. Ar fi fost culmea sa fie si in realitate acelasi lucru. As fi suferit foarte mult.Dar din moment ce am aflat ca a fost doar un vis m-am calmat si m-am dus sa vad cine suna la usa. Cand am deschis usa am vazut-o pe Loreline. Nu prea aveam chef sa vorbesc cu nimeni dar ea fiind cea mai buna prietena a mea , sau fosta cea mai buna prietena a mea , avea dreptul sa ma deranjeze in orice moment al zilei .
"Buna Carla" imi spune ea pe un ton foarte calm. "Buna Loreline" ii raspund eu pe acelasi ton jos si calm. " "Intra , Loreline . Si urca sus in camera mea." . "Bine...raspunde ea"
-Loreline ai putea sa imi explici ce ai patit de arati asa? -Pai , Carla. S-au intamplat multe zilele astea. Adica parca as traii degeaba. Nimeni nu ma apreciaza. Si ma simt foarte rau. Adica si tu..Prietena mea cea mai bune ti-ai batut joc de mine..Nu o zic cu sens de rau , dar totusi..Si povestea cu Adrian mi-a creat numai probleme. Dar un lucru bun este ca Alexander a iesit din spital..Si Carla..Tu ma intelegi macar putin? -Da. Te inteleg . Asa traiam si eu la inceput cand am venit aici. Aveam numai probleme , eram batjocorita de toata lumea..Nu aveam prieteni..Pana cand a aparut o stea cazatoare care mi-a luminat calea..Aceea esti tu, Loreline! Oricat de suparata as fi pe tine sau daca am fi certate , eu tot te iubesc! -Si eu te iubesc Carla! Si cred ca ai o intrebare pentru mine..Nu? -Da..Am o intrebare pentru tine..De ce m-ai mintit ca nu iti place de Adrian si ca nu vrei sa fi impreuna cu el? Adica am suferit enorm.. -Pai..Chiar nu vroiam sa fiu cu el..Dar m-a facut sa ma indragostesc privirea aia...Ma orbeste cum se uita la mine..Dar uite ca a fost o relatie fara reusita pentru ca el pe tine te place si pe tine te vrea , Carla. Adica sunteti impreuna. Va potrivit Carla . Sunteti perfecti impreuna. As vrea si eu sa gasesc pe cineva asa ca Adrian in lumea asta! Dar na..Poate asa a fost sa fie. -Esti o persoana minunata , Loreline! O sa gasesti si tu pe cineva ..Dar..Alexander ce mai face?
- Cu Alexander am vorbit ultima oara ieri seara . Mi-a spus ca a avut doar cateva rani si ca abia asteapta sa ma vada . Adica abia asteapta sa ne vedem. Mi-a spus ca a avut o mica pierdere de memorie dar a spus ca nu a uitat momentele petrecute cu mine..A fost atat de dulce ce a spus..Si m-a fermecat din nou..Il iubesc..Si sper sa ne impacam cat de curand se poate. -Dar v-ati despartit?! - Da.. Inainte sa aiba accidentul i-am spus ca ma despart de el fiindca am aflat ca ii mai placea de o fata si nu vroiam sa sufar mai mult . Si acum as vrea sa ne impacam fiindca el chiar tine la mine. Cand am vorbit cu el si ii spuneam ca am treaba si asa ma tot ruga sa aman ce am de facut si sa vorbesc cu el fiindca ii este foarte dor de mine. -Ma bucur . Nici eu nu am mai vorbit cu Adrian dar nu conteaza , deoarece am tot timpul din lume sa vorbesc cu el . Nimic nu ma va mai face sa ma despart de el sau sa ne despartim. Fiindca stiu ca ma iubeste . -Bine Carla. O sa ne vedem astazi sau daca am treaba maine. Ok? -Bine Lory .
Si apoi Loreline a plecat acasa. Eram fericita ca m-am impacat cu cea mai buna prietena a mea fiindca imi era imposibil sa rezist prea mult fara ea .
M-am dus la bucatarie si mi-am facut un ceai . Am deschis televizorul , sa ma uit la desene. Ca nu prea m-am mai uitat eu la desene in ultima vreme. In timp ce ma uitam la televizor imi veneau in minte fragmente din visul pe care l-am avut .
Am zis sa nu ma mai gandesc la vis si sa stau linistita.
Hey! Sper ca v-a placut si acest capitol! Nu am avut timp ca sa ma adaug detalii! Dar pana voi revenii cu urmatorul capitol , puteti sa ma urmariti pe : Instagram : crissy.official Facebook : Crissy Andreea SnapChat : crissy.andreea Ask.Fm : crissuletzu12 (intru mai rar pe Ask.Fm dar puteti sa ma urmariti si acolo. Twitter-ul meu nu mai este valabil)
CITEȘTI
Povestea unei fete de 13 ani (actualizare)
Aksi"Buna, eu sunt Carla!" Asa incep toate povestile, dar a mea, este mai speciala. 14 ani, in care sa ma maturizez indeajuns pentru a-mi creea un viitor, dar se pare ca totul ia o intorsatura neasteptata." (Actualizare)
