Povestea unei fete de 13 ani (actualizare)

Capitolul 19

Am inceput sa cantam, ne simteam bine. Ma simteam bine. Mereu pretind ca e asa. Dar acum ma simt bine. Am continuat sa vorbim, faceam glume pana ne-am plictisit. 

****ORA 2:00***                                                                                                                                                                 

Of, dulce noapte. Ce-mi faci tu mie? Ma mangai cu blandete, apoi imi dai durere. Ce-am facut sa merit asta? Sufar, simt durerea. De ce? Intr-o zi ma cheama, alteori m-alunga. Doamne da-mi putere sa trec peste toate, ii voi calca in picioare. Pe el nu. Il voi lasa sa creada ca nu sunt afectata de nimic din ce-mi face. Il iubesc, nu-i pot face rau. Singurul rau pe care i l-as putea face este sa-l uit. Il va durea, va tanjii dupa mine. Va tanjii dupa atentia pe care i am oferit-o. Ma va ruga, ma va implora sa ma intorc. Va simtii ce am simtit eu. Dar inca n-o pot face. Mi-e drag de mor si il iubesc prea mult ca sa-l ranesc. Chiar daca el a facut-o de atatea ori. Sunt singura la care va tine cu adevarat, pe langa toate "aventurile" lui. Si o stiu sigur. Singura care l-a iertat, care l-a ajutat si care l-a iubit si inteles cu adevarat am fost eu. Pana si el a spus ca sunt diferita. Atunci, daca sunt, de ce nu a renuntat la ele pentru mine?Greseala lui. Roata mereu se intoarce. Nu-i doresc raul, dar va venii de la sine.                                                                                              "Ce se intampla cu tine?", aud dintr-o data. Era constiinta mea, pregatita sa ma infrunte iar. Nu pe mine, e pregatita sa-mi infunte sentimentele din nou si sa o minta ca l-a uitat. Sunt obisnuita. E bine. E tarziu. Insomniile continua. E timpul sa dorm. 

***13:00*** 

"E 13!", aud din camera cealalta. "Cand se trezeste?", aud din nou. Ma simteam atat de obosita, dar fiind 13 am zis sa mai dorm putin si sa ma trezesc mai tarziu. Tipetele au continuat. Aud usa de la camera in care eram, trandindu-se. Am crezut ca sunetele sunt doar in capul meu. Dar m-am trezit repede, si aud din nou tipete. Am vrut sa ies din camera, dar usa era incuiata. Am inceput sa bat in ea, pana s-a apropiat cineva de usa. "AJUTOR, M-AM BLOCAT IN CAMERA!". A deschis usa un tip inalt, cu masca pe fata, imbracat in negru complet, cu niste ochi albastrii cuprinzatori. Am tipat, eram speriata. A incercat sa ma apuce de gat, dar am reusit sa fug la timp. Am vrut sa ies afara, dar usa era incuiata si nu aveam timp sa stau sa o descui, cheia nu era acolo. Plangeam, tremuram, am scapat. Pur si simplu, s-a uitat la mine, si a plecat. Am vrut sa il sun pe tata, dar mai intai voiam sa imi revin. Un adevarat cosmar. Prietena mea nu era. Oare ce i-a facut? Nu stiam ce sa fac. Nu mai eram in stare de nimic. M-am asezat intr-un colt al camerei, si am incercat sa-mi revin. Durere. Tot ce mai simteam era durere. Dezamagire. Apoi aud un zgomot. Era tipul cu ochii albastrii. Cel care mi-a rapit prietena, mai exact. M-am speriat iar, am intrat intr-un dulap. A intrat in camera, cu un cutit in mana. Era curat, fara picatura de sange. Oare ei ce i-a facut?Il vedeam cum se plimba prin casa, fara sa controleze dulapurile sau camara. Tremuram, am incercat sa fiu cat mai silentioasa. Simteam cum nu mai puteam tine in mine. A trecut prin fata dulapului. Am inghitit in sec. S-a oprit pentru o secunda, in care a vrut sa isi dea masca jos. Dar fara sa ezite, a deschis dulalpul aproape rupand usa. Am tacut, si am indurat. 

***Dupa 3 ore***

M-am trezit legata la gura. Intr-o camera mai rea decat a unei inchisori parasite. Baiatul cu ochii albastrii a venit la mine. M-a dezlegat la gura, si m-a mangaiat spunandu-mi "Daca e ultima ta zi, te anunt dinainte sa ma anunti cand vrei sa transimiti ultimul mesaj cuiva"

.....................VA URMA..................