M-am imbracat, incaltat cat de repede am putut, si am plecat. Stau eu frumos in masina, si primesc un mesaj. Era de la Felicia. Felicia este o fata pe care am cunoscut-o in ziua cu intalnirea nereusita cu Adrian. E de treaba. E cu un an mai mare ca mine, este blonda si are ochi caprui. Ma intreb daca ea va fi urmatoarea combinatie a lui Adrian. Dar nu asta conteaza acum. In mesaj scria ca si Adrian vrea sa vina la spital, dar sincer nu stiu de la cine a aflat ca este vorba de mama mea. Mi-au curs doua lacrimi fine, apoi am inceput sa rad. Tata nu stia ce am patit, dar am preferat sa tac si sa ii spun ca asa m-a apucat pe moment, si ca rasul nu este legat de problema cu mama, ca dupa sa nu ma faca nesimtita si ca ma bucur de problemele in familie. M-am calmat, iar apoi i-am trimis mesaj si eu, de asemenea. "Poftim?Pentru ce? Ca sa rada de mine?Mai bine sa stea la el si sa ma lase pe mine. Pa"
N-a durat mult, si era logic, sa imi trimita mesaj inapoi. "Hai mai...Te rog eu..Nu te comporta asa..El chiar vrea sa se afle aproape de tine in momentul asta. Stiu ca tu inca mai simti ceva pentru el, si nu poti sta mult suparata. Spune-mi unde esti pitica mea. "....Ma cunoaste, dar nu e adevarat. Nu mai simt nimic pentru el. Nu am mai vorbit, si l-am uitat definitiv. -Aloo, bai Carla, hai mai ca te cunosc. De ce ma minti? -Nu te mint, serios. Nu mai sitm nimic pentru el. Imi e de ajuns. Acum iar incepeti cu fazele cu Adrian? Deja am obosit. Nu puteti sa terminati..Stiu ca vrea sa rada de mine. E clar. -Ce e clar? Ca tine la tine? Si ca vrea sa iti fie alaturi? Ce complicata esti...Acum il inteleg cand spunea ca in trecut se ruga de tine sa vorbesti cu el si alte faze. -Hai ca am treaba, pa. I-am inchis . Chiar nu aveam dispozitia adecvata pentru astfel de conversatii. Mai aveam 3 minute de mers, si ajungeam la spital.
Tata parcheaza masina, iar eu astept sa o vad pe mama, sa vad in ce stare este. Imi venea sa plang dar stateam calma, si ma gandeam ca totul va fi bine. Am coborat si i-am spus lui tata, sa se grabeasca, altfel merg fara el la mama. Am intrat in spital, ne-a trecut pe registru si am mers la doctor. Trebuia mai intai sa vedem daca putem intra . Ne-a spus ca este deja in operatie, si cand a ajuns la spital, era in stare grava. Ne-a mai spus ca, daca trece peste operatie cu bine, starea ei va fi mai stabila si nu vor mai fi pericole. Momentan a spus sa nu ne ingrijoram deoarece ei fac tot ce este posibil ca sa o salveze. Si eu am decis sa stau calma, asa nu ma voi gandii la chestii negative si stiu ca e mai ok.
Am asteptat jumatate de ora in sala de asteptare, curioasa sa aflu ce se mai intampla in sala de operatii. Am inceput sa vorbesc la telefon cu Alexa, si m-am simtit mai bine. Cand vorbesc cu ea simt ca in sfarsit cineva este la fel ca mine si ma intelege cand ma supar, cand am probleme. Nu o cunosc de mult timp, cum o cunosteam pe Loreline, dar ea si cu mine nu mai sunte, prietene asa de apropiate. Loreline s-a schimbat si nu mai e aceeasi ca in trecut. Mai exact..Sarah si Adrian au schimbat-o. Au infulentat-o, iar acum se comporta ca o scorpie. Nu imi e dor de ea dupa cate mi-a facut, iar eu am incercat sa ii fiu alaturi mereu in situatiile grele din viata ei. Dar nu conteaza acum, sa revin la Alexa. In ziua cu pricina, a venit la mine acasa, noaptea fiindca ii era frica sa nu fac vreo prostie. Oricum nu sunt genul care sa sufere chiar mult dupa o persoana, daca respectiva/respectivul mi-a facut rau. Si asa ne-am imprietenit. Ma bucur ca macar ea imi este prietena buna si e mereu sincera cu mine. Nu avem secrete una fata de cealalta. Si asta imi place mult.
A venit doctorul si se uita foarte ciudat la mine si la tata. Nu stiu ce trebuia sa inseamne asta dar eu am stat in continuare jos asteptand sa vad ce ne spune. "Sotia dumneavoasta din pacate, nu a trecut de operatie. Am reusit momentan sa o tinem intr-o stare stabila cu ajutorul aparatelor noastre. Mai are nevoie de o operatie, pe care o vom face peste 2 zile. Sper sa reziste pana atunci, altfel, va muri..Imi pare rau ca va dau vestea asa de direct dar era momentul sa stiti si dumneavoastra si nu era bine daca nu va spuneam adevarul . Imi pare foarte rau. "
Am inceput sa plang. Dar tata mi-a spus ca totul va fi bine
EDIT: scuzati greselile gramaticale, am scris rapid. Alt capitol scurt, dar zilele acestea va aparea si Partea a IIIa. Ocupata cu scoala si mda. Sper sa va placa. Byeee
CITEȘTI
Povestea unei fete de 13 ani (actualizare)
Akcja"Buna, eu sunt Carla!" Asa incep toate povestile, dar a mea, este mai speciala. 14 ani, in care sa ma maturizez indeajuns pentru a-mi creea un viitor, dar se pare ca totul ia o intorsatura neasteptata." (Actualizare)
