Vol. I : Kidnapped

Capitolul 3

Ambra's P.O.V

După sperietura de ieri am decis să-mi ocup timpul cu diferite activități pentru a-mi lua gândul de la acel bărbat și implicit, de la posibila persoană care m-ar fi putut urmării. Prin urmare, mi-am alocat timpul cititului, singura metodă prin care mă puteam desprinde de tot ceea ce mă înconjura și pătrunde într-o nouă lume. De asemenea, o carte bună și o cană cu ceai întotdeauna îmi inducea o stare de relaxare.

Și uite așa, în mai puțin de jumătate de oră, cartea recomandată de Kate m-a surprins într-un mod plăcut. Poate că avea un început cam plictisitor, însă cu cât avansam cu paginile, acțiunea devenea mult mai palpitantă. O carte plină de dramă, iubire, mister, dar și tristețe. Această carte reușea să-mi transmită fiecare emoție și experiență a personajelor. Adoram să mă transpun în pielea personajului, trăind aventura și drama odată cu el. Îmi plăcea foarte mult să citesc cărți, în special romanele de dragoste sau psihologice.

Am luat cana cu ceai de tei de pe noptieră și am dus-o la buze, urmărind cu interes și curiozitate rândurile așternute pe pagină. Nici n-am apucat să sorb bine din ceai că vocea mamei m-a întrerupt.

- Scumpo, vino puțin, te rog.

- Imediat mamă! Am ridicat tonul pentru a mă face auzită, lăsând cana jos.

M-am oprit din citit și am așezat semnul de carte între paginile actuale, având de gând să citesc în continuare când mă întorceam, apoi am pus cartea pe noptieră. Mi-am aranjat o buclă și m-am dat jos din pat, urmând să-mi netezesc hainele, puțin cam șifonate, apoi să cobor scările. Mă așteptam să o găsesc în living, însă mama se afla în bucătărie. Așezată pe un scaun și cu obrazul în palmă, scria ceva pe o foaie de hârtie.

- S-a întâmplat ceva? Am întrebat-o, apropiindu-mă de ea.

- Ambra, am nevoie să mergi până la supermarket și să-mi iei aceste produse de pe listă. Mi-a arătat o listă de cumpărături.

- Sigur. Am rostit simplu, uitându-mă peste listă. Doar atât?

- Da. A răspuns și s-a ridicat, căutând ceva în geanta ei. Cel mai probabil căuta portofelul. Crezi că te descurci?

- Normal, sunt doar câteva produse.

A aprobat din cap și mi-a înmânat o sumă de bani, suficientă pentru a acoperi lista de cumpărături și mai rămânea și rest, după părerea mea. Mi-a oferit o îmbrățișare, apoi am mers să iau tenișii în picioare. Am anunțat-o pe mama că am plecat și am părăsit casa.

Razele soarelui mi-au întâmpinat chipul, determinându-mă să clipesc des pentru a mă obișnui cu lumina puternică. Căldura era aproape insuportabilă și mă gândeam că ar fi trebuit să-mi schimb tricoul și pantaloni cu o rochie. Am aruncat o privire pe lista dată, constatând că nu era cine știe ce. Am împăturit lista, băgând-o în buzunarul de la spate al blugilor. Un zgomot venit din spatele meu m-a făcut să mă opresc din mers, iar acea senzație a reapărut. Am aruncat o privire în urma mea, dar nu am văzut pe nimeni. Am ridicat din umeri și mi-am continuat drumul. Aveam vaga impresie că cineva mă urmărea, exact ca data trecută, dar poate era doar în mintea mea. Mi-am păstrat calmul, ignorând senzația ciudată din stomac.

După un drum aproximativ lung, dar destul de scurt dacă ai fi deținut o mașină, moleșită de căldura dogoritoare m-am îndreptat spre intrarea supermarket-ului, fiind nevoită să mă strecor printre mașinile din parcare. Am intrat în magazin, iar o pală de vânt rece mi-a atins pielea. Era atât de răcoare și bine încât îmi doream să rămân în acel loc. Totuși, mi-am forțat picioarele să se miște și am luat un coș de mână, deoarece nu erau multe de cumpărat și nu era cazul să mă complic cu un cărucior. M-am uitat pe listă și am început să caut produsele respective. Mi-a luat ceva timp până am cutreierat tot magazinul, însă m-am descurcat într-un final. Mai aveam de luat un singur produs și terminam.