Vol. I : Kidnapped

Capitolul 36

Ambra's P.O.V

Lemnele trosneau în șemineu, încălzind aerul din casă. Mirosul de scorțișoară îți umple simțurile, iar luminițele viu colorate ale bradului îți fac inima să tresară de bucurie. Ce poate fi mai frumos de atât? Privesc cu nostalgie bradul de crăciun, aducându-mi aminte de copilărie. De când mă știu adoram această sărbătoare, dar mai ales să stau pe canapea cu o cană de ciocolată caldă și să privesc bradul de crăciun.

Tresar când simt o lovitură în pântec și îmi duc mâna la locul respectiv. Zâmbesc și îmi plimb mâna pe acea porțiune. Chicotesc, când o altă lovitură își face apariția.

- Iubito?

- Sunt aici. Răspund cu lacrimi în ochi.

- Dacă ai știi cât... Își lasă propoziția neterminată și se apropie de mine, așezându-se pe canapea. Iubito, ce s-a întâmplat?

- A mișcat...Șoptesc. Dă cu piciorușele, uite. Îi plasez mâna pe burtica mea, iar acea lovitură reapare. Ai simțit?

- Da! Nu pot să cred că acolo se află o parte din noi.

- E incredibil, așa-i?

Aprobă din cap și își apropie chipul de pântecul meu. Capul lui se așează ușor pe burtica mea, în timp ce mâna lui continuă să se miște pe acel loc.

- Hey scumpo! Sunt tati. Eu și mami abia așteptăm să te cunoaștem. Vrem să te ținem în brațe, să-ți simțim mirosul dulce și să ne jucăm cu tine. Așa că grăbește-te! Adică, nu te grăbi, nu vrem să ți se întâmple ceva rău. I-ați cât timp ai nevoie, iar când ești pregătită să ne anunți, da? Vom fi acolo să te întâmpinăm. Ne vom vedea în curând, îți promite tati. Plasează un sărut pe pântecul meu. Tati te iubește!

- Și ea te iubește. Spun, când simt o altă lovitură.

- Și pe mami o iubesc! Își ridică capul și mă sărută.

- Și eu te iubesc, Harry!

Mă trezesc transpirată și speriată în aceeași timp, având respirația scăldată. Îmi duc mâna la abdomen, imaginea cu Harry și viitorul nostru copil apărând în fața ochilor mei. Eu, Harry și un copil? Așa ceva nu e posibil. Am aproape 18 ani, dar asta nu înseamnă că sunt pregătită să-mi întemeiez o familie, mai ales cu Harry. Nici nu vreau să mă gândesc la viitorul meu alături de Harry. Între noi nu ar putea fi nimic, chiar dacă el speră că mă voi răzgândi, nu pot permite să existe ceva între noi. Nu după tot răul făcut. Să presupunem că eu și Harry formam o familie. Va veni un moment când ne vom certa, nu poate fi doar lapte și miere, ce se va întâmpla atunci? Harry este o fire destul de impulsivă, așa că există posibilitatea de a mă lovi sau chiar înșela, de ce nu? Nu-mi doresc să-mi petrec restul vieții alături de un bărbat violent. Poate o să am nevoie de mângâiere, de o vorba bună, de o îmbrățișare, în schimb o să primesc o palmă, drept mângâiere. Nu vreau să-mi fac viața un calvar, doar pentru că el crede că mă iubește. Însă e o diferență între a crede și a știi. Când spui: ''Eu cred...'' înseamnă că nu ești foarte sigur sau convins că ceea ce crezi este chiar adevărat.Când "crezi" înseamnă că mai rămâne loc și pentru îndoială. Nu ești sigur de ceea ce afirmi, îți trebuie dovezi, argumente ca să știi, să te convingi că acel lucru este adevărat. Atunci când știi, nu ai nici un pic de îndoială, știi cu certitudine că acel lucru este pe deplin adevărat. Nu ai nevoie de dovezi sau orice altceva pentru a demostra adevărul, deoarece tu știi deja ca așa este. Spui că iubești pe cineva, atunci când ești sigur, când nu exista nici o umbră de îndoială.