Vol. I : Kidnapped

Capitolul 49

Harry's P.O.V

Mângâi cu delicatețe chipul angelic al micuței mele, încercând să rețin fiecare detaliu din el. Chipul îi era liniștit și lipsit de orice grijă. Genele lungi și dese îi umbresc obrajii ușor palizi, iar buclele ei sunt răsfirate pe perna mototolită, ce o ține strâns în brațe. Este atât de frumoasă când doarme, de fapt ea e tot timpul frumoasă. Buzele trandafirii îi erau lipite între ele, pieptul ei ridicându-se și coborându-se. Ochii nu se săturau să o privească, erau mult prea absorbiți de frumusețea ei. Corpul ei a tresărit puternic, iar buzele i s-au strâns. M-am încruntat, neînțelegând ce i se întâmplă. I-am mângâiat cuta formată între sprâncene, cu scopul de a liniști. Când mi-a simțit atingerea, corpul ei s-a relaxat complet. Buzele i s-au întredeschis, lăsând aerul cald să se strecoare printre ele. Am aplicat un sărut pe bandajul aflat pe mâna ei, analizând-o. De ce a trebuit să facă asta? De ce consideră că nu e frumoasă? Greșește atât de mult și nu-și dă seama că mă rănește. Cuvintele ei mă rănesc. Este atât de frumoasă, încât nu mă satur să o privesc. Ambra este întruchiparea frumuseții, ba chiar a gingășiei și drăgălășeniei.

I-am simțind corpul foindu-se, iar în mai puțin de o secundă, s-a ridicat în șezut. Respirația îi era îngreunată, iar mâinile îi tremurau. M-a ridicat alarmat și mi-am așezat mâna pe spatele ei. Nu a schițat nici un gest, în schimb și-a cuprins chipul în palme.
Mi-am mutat corpul în fața ei, luându-i palmele în mâinile mele. I-am analizat chipul, citindu-i panica din privire.

- Ești bine? O întreb blând, dându-i o șuviță de păr din ochi.

Drept răspuns am primit un suspin. Și cuprins abdomenul, palpându-l cu palmele. Ochii îi analizau abdomenul, iar buza de jos îi tremura.

- Iubito, ce s-a întâmplat? Te doare?
Îmi așez mâna peste mâinile ei pe abdomen, însă se ferește de mine.

Și-a strâns genunchii la piept, uitându-se în gol. M-am încruntat vizibil confuz de comportamentul ei.
I-am prins umerii, reușind să-i atrag atenția. Fruntea îi era transpirată, având sprâncenele încruntate. Fața ei era palidă, iar ochii se chinuiau să nu verse lacrimi. Mi-am așezat palma pe obrazul ei, observând răceala din corpul ei. Mâinile mele le-au cuprins pe ale ei, în speranța că se vor încălzi.

- Ai avut un coșmar? O întreb, strângându-i mâinile. Își ferește privirea, dându-mi de înțeles că nu o să-mi spună. Nu vrei să vorbești despre asta? Scutură din cap, făcându-mă să oftez.

Am luat pătura și am înfășurat-o în jurul ei. Mă întrebam, ce a visat? De ce și-a schimbat starea de spirit, dintr-o dată? Îi analizam cu atenție trăsăturile feței, știind că ceva s-a întâmplat. Acel vis a tulburat-o atât de tare, încât corpul ei tremură din toate încheieturile. Mă simțeam inutil la starea ei, nu puteam să o ajut dacă nu-mi spunea ce s-a întâmplat. M-am apropiat de ea și am luat-o în brațe. I-am mângâiat părul, auzindu-i suspinele repetate.

- Mă duc să-ți pregătesc micul dejun. Îi sărut creștetul capului și mă depărtez de ea.

Părăsesc camera, dar nu înainte de a-i arunca o ultimă privire Ambrei. Cobor scările, trecându-mi o mână peste frunte. Habar nu am ce am mai făcut acum. Nu știu în ce a constat acel vis, dar cu siguranță avea legătură cu mine. Apăs pe întrerupător, bucătăria luminându-se în secunda următoare. Mă uit la ceas, acesta indicând ora 7:00. E încă devreme, asta înseamnă că mai am o șansă să refac acest început de dimineață. Îmi pregătesc o cafea, poate așa reușesc să prind mai multă energie. Am luat ingredientele necesare pentru o omletă, apoi am turnat compoziția într-o tigaie. În altă tigaie, am turnat o cantitate medie de aluat, pentru a face clătite. Între timp am tăiat diferite fructe, așezându-le frumos pe o un platou. Preocupat de aranjarea fructelor, să fie cât mai perfecte, am uitat de cele două tigăi. M-am grăbit să răstorn omleta într-o farfurie, răsuflând ușurat că nu s-a ars. Nu pot spune același lucru despre clătită, era neagră toată. Am aruncat-o la gunoi și am înlocuit-o cu alta. De această dată, nu m-am mișcat din fața aragazului, vreau să fac niște clătite comestibile. Într-un final, am terminat și clătitele. Am așezat toate bunătățile pe o tavă. Trebuia să-și recapete forțele, iar pentru asta avea nevoie de vitamine. I-am făcut un suc de portocale proaspăt și l-am așezat pe tavă. Am verificat dacă totul este în regulă și am urcat scările încet, având grijă să nu răstorn tava. Asta mi-ar mai trebui, iar totul ar fi minunat. Îmi și imaginez un Harry plin de sos de ciocolată și miere, asezonat cu fructe și suc de portocale. Aș arăta delicios cu omletă în păr, sunt sigur.