Vol. I : Kidnapped

Capitolul 13

Ambra's P.O.V

Am simțit cum ceva îmi gâdila fața, deranjându-mi somnul. Mi-am trecut o mâna peste față fără să deschid ochii, în speranța că fiorii vor dispărea. O mână mi s-a așezat în păr, jucându-se cu șuvițele mele. Am ignorat acea senzație, crezând că e doar un vis. Mi-am foit corpul de pe o parte pe alta, căutând o poziție cât mai confortabilă. Odată găsită poziția potrivită, m-am cuibărit mai bine în pat, strângând perna în brațe. Ceva nu era în regulă, de ce perna este atât de tare? Am strâmbat din nas, pipăind cu degetele suprafața. Am auzit un chicotit, ceea ce m-a făcut să deschid ochii buimăcită. Harry mă ținea în brațele lui, mângâindu-mi părul.

- Harry, ce cauți aici? Fac ochii mari și încerc să ies din brațele lui, dar este prea puternic pentru mine.

- Bună dimineața și ție, rază de soare! Îmi sărută scurt obrazul, ignorându-mi întrebarea.

- Harry, te-am întrebat ceva!

- Am vrut să te văd. Îmi zâmbește, strângându-mă la pieptul lui. Aveam nevoie să te văd, să te strâng în brațe.

- M-ai văzut, acum poți să pleci. Îi înlătur brațele din jurul meu și mă îndepărtez de el.

- Te rog, nu mă îndepărta. Șoptește trist, întinzându-și mâna către mine.

- Dă-mi un motiv bun să nu o fac.

- Am nevoie de tine. Mă feresc când vrea să mă prindă de mână.

- Aceeași placă! Tu chiar nu înțelegi, nu-i așa? Nu sunt o păpușă! Să nu crezi că te joci cu mine, că faci din mine ce vrei și spunându-mi că ai nevoie de mine mă transformi într-o marionetă! Te înșeli, Harry! Dacă vrei o păpușă, cumpără-ți! Poate pe ea o vei manevra cum dorești, fără ca ea să se impună, dar nu și pe mine! Spun tare și răspicat, mâinile tremurându-mi de nervi.

- Nu vreau să te transform în marioneta mea pentru că nu am nevoie de una. Am nevoie de tine, nu de o marionetă cu care mă pot juca după bunul plac! Îmi dă replică, observându-l ușor nervos din cauza cuvintelor mele.

- Atunci, ce-ai de gând? Îl privesc, iar el mă privește neîncrezător.

- De ce nu mă înțelegi? Oftează, acoperindu-şi chipul cu palmele.

- Tot eu nu te înțeleg? Cred că îți bați joc de mine! Tu ești cel care nu mă înțelege! Nu poți înțelege că locul meu nu este aici! Nu-ți aparțin și nu ai niciun drept să mă ții prizonieră în această casă! Îmi ridic vocea, făcându-l să dea din cap negativ, semn că nu este de acord cu mine.

- De ce trebuie să fii așa? Întreabă, făcându-mă să mă încrunt. Îți fac pe plac, te tratez așa cum o femeie ar trebui să fie tratată de persoana iubită, îmi controlez nervii cât pot eu de bine și ție nu-ți convine?

- O femeie, pe care o iubești nu o tratezi precum o sclavă, o cârpă. Îi reproșez, gândindu-mă la felul în care el m-a tratat pe mine. Ai măcar idee cum trebuie tratată o femeie?

- Cu iubire. Răspunde pe un ton jos, ochii noștri fiind conectați.

- Pe lângă iubire, mai e nevoie de înțelegere. Trebuie să o respecți, complimentezi, dar mai ales să o ajuți să-şi amintească cine e ea. Ajut-o să-şi amintească de faptul că e femeie. O femeie trebuie protejată, nu agresată. Trebuie tratată cu tandrețe și blândețe, nu cu brutalitate și ură. Nu uita că vorba ta doare şi nu uita că mâna ta poate mângâia sau răni. Rostesc înghițind în sec, menținând contactul vizual.

- Știu. Aprobă din cap, fiind conștient de aceste lucruri.

- Dacă știi, de ce nu o faci?

- Încerc, chiar încerc. Îmi răspunde, simțind dezamăgirea din glasul său. Cred că era dezamăgit de încercările lui eșuate.