Vol. I : Kidnapped

Capitolul 25

Ambra's P.O.V

Un fior mi-a străbătut corpul, când i-am auzit vocea răgușită. Fraza rostită de el, m-a pus pe gânduri. "Și eu mi-aş fi dorit, să fiu persoana ce obișnuiam să fiu!" Cuvintele lui continuă să se deruleze la nesfârșit în capul meu, începând ca semnele de întrebare să pună stăpânire pe mine. Ce vrea să însemne asta? Harry nu este mândru de persoana lui? De ce? Ce ascunde? M-a făcut curioasă, să aflu mai multe despre vechiul Harry.

Îmi ridic capul, privindu-l cu ochii umezi. Acesta mă privește întrebător, iar eu îmi presez buzele într-o linie. Mă cuibăresc la pieptul lui, așezându-mi picioarele peste piciorul lui drept. Gestul meu l-a surprins pe Harry. Până și eu sunt șocată de gesturile mele, corpul meu acționează de unul singur. E clar, nu mai gândesc limpede.
Harry își așează, ezitând la început, o mână pe coapsa mea, în timp ce cealaltă era în jurul taliei mele, ținându-mă lipită de el.

- De ce nu faci ceva? Mă trezesc vorbind.

- În legătură cu ce? Îmi ia mâna într-a lui, jucându-se cu degetele mele.

- Cu ceea ce mi-ai spus. Îți dorești să fii ca înainte, de ce nu o faci? Îl întreb, privirea mea fiind fixată pe chipul lui.

- Nu cred că, mai există vreo șansă pentru mine. Nu pot schimba ceea ce am devenit. Îmi spune cu amărăciune.

- De ce spui asta? Întreb cu o voce mică. Îl văd cum trage aer adânc în piept, înainte să-mi răspundă.

- Sunt o cauză pierdută, Ambra! Vocea i se frânge la final.

- Ce te face să spui asta? Mă încrunt involuntar, în urma răspunsul său.

- Trecutul meu. Răspunde sec.

Aprob reținută din cap, neinsistând asupra acestui subiect. Era clar că era un subiect sensibil pentru el. Cred că întrebările mele l-au afectat, deoarece starea lui s-a schimbat. Părea pierdut printre gânduri, se juca absent cu degetele mele, privind în gol. Curiozitatea mă roade, să aflu ce ascunde, ce trecut are, dar mai ales să-l descopăr pe adevăratul Harry. Cel care se ascunde sub această mască.

- Ce faceți? Elaine își face apariția, așezându-se pe bancă, în dreapta mea. Harry își scutură capul, întorcându-şi capul robotic către ea.

- Nimic. Îi răspunde Harry, dezinteresat. Îmi retrag picioarele și mă îndepărtez de Harry, adoptând o poziție normală. I-am auzit oftatul supărat a lui Harry, însă nu l-am băgat în seamă. Nu știu ce-a fost în capul meu, să mă apropii de el. Mintea mea nu mai gândește logic.

- Harry, te duci să ne iei înghețată? Îl roagă Elaine, Harry aruncându-i o privire serioasă.

- Nu. Rostește clar și puternic. Ce este cu atitudinea asta?

- Te rog, Harry! Dacă vrei să te iert, îmi iei înghețată. Îi spune pe un ton superior, făcându-l pe Harry să ofteze.

- Ce pacoste ești! Își dă ochii peste cap, iar Elaine zâmbește victoriosă. Ambra, vrei înghețată? Își așează mâna pe genunchiul meu, atrăgându-mi atenția.

- Da. Răspund fără să gândesc.

- Bine, mă întorc imediat. Mă sărută pe obraz, apoi îi văd trupul îndepărtându-se. Ce m-a întrebat? Mă adresez Elainei, fiind total confuză. La ce am spus "da"?

- Serios? Începe să râdă, iar eu o privesc nedumerită. Te-a întrebat dacă vrei înghețată, iar tu ai spus da. Unde îți era gândul, Ambra?

- Nu știu. Ridic din umeri, indiferentă.