Vol. I : Kidnapped

Capitolul 30

Ambra's P.O.V

O privesc pe Elaine, în timp ce își împachetează hainele. În mai puțin de o oră Elaine va pleca, iar eu voi rămâne cu el. Nu vreau să plece. Știu câte am îndurat, înainte să vină ea aici și nu vreau ca istoria să se repete. Cât timp Elaine a stat cu noi, Harry a reușit să fie altcineva, chiar dacă a mai avut și momente proaste. Acum că Elaine pleacă, ce se va întâmpla cu mine? Voi fi , din nou, cârpa lui Harry? Va continua să-și bată joc de mine, până voi ceda? Mă pot aștepta la orice din partea lui. Mi-e teamă că Harry cel rău, rece și agresiv se va reîntoarce. Însă mai am o mică speranță, aceea că totul va fi bine. Oare va reuși Harry să se schimbe sau se va întoarce la vechiul lui comportament?

- Ambra ești cu noi? Își flutură Elaine mâna în fața mea.

- Da, scuze. Îmi scutur capul și îmi îndrept atenția asupra ei.

- Bun. Pentru o secundă, am crezut că te-am pierdut. Spune amuzată, trăgând fermoarul unei valize.

- Sunt tot aici, din păcate. Rostesc ultima parte în șoaptă.

- Ești gata? Tresar speriată când îi aud vocea răgușită a lui Harry. Îmi pun mâna pe piept, încercând să-mi reglez bătăile inimii. Te-am speriat? Îmi pare rău, iubito. Mă trage într-o îmbrățișare, mângâindu-mi părul. Îmi închid ochii, oftând.

- Eu sunt gata. Îl anunță Elaine.

- Să mergem. Îi spune, sărutându-mi fruntea.

Se desprinde din îmbrățișare, luându-i cele două valize ale Elainei. O ia înaintea noastră, eu și Elaine fiind în spatele lui. Elaine îl urmează, în timp ce eu mă opresc în pragul ușii, un gând fulgerându-mă. Voi merge și eu cu ei? Harry nu mi-a spus nimic, în legătură cu acest lucru. Sper să realizeze cât de greu e, să stai în casă tot timpul. Chiar îmi doresc să merg cu ei, m-am săturat de acest loc. Poate vrea să-mi facă o surpriză, de aceea nu mi-a spus. Harry așează valizele în portbagajul mașinii, apoi se îndreaptă spre mine.

- Harry, pot să vin și eu? Folosesc un ton moale și scăzut.

- Cred că e mai bine să rămâi acasă. Răspunsul lui mă întristează, iar ochii mi se umezesc. "Asta da surpriză! Ești atât de naivă." Râde conștiința mea.

- Te rog, nu vreau să stau singură. Încerc să-l înduplec. Harry se apropie de mine și îmi prinde obrajii în palmele lui.

- Mă întorc cât pot de repede. Mă privește blând, mângâindu-mi obrazul.

- Te rog, nu o să fac nici o prostie. Îl privesc cu ochi rugători.

- Nu e vorba despre asta. Un oftat îi scapă, iar privirea lui o părăsește pe a mea.

- Atunci? Îl întreb, deși cred că nu voi primi nici un răspuns.

- Nu mai contează. Dă din cap și îmi zâmbește slab. Vreau să fii înțelegătoare, Ambra. Am nevoie să mă înțelegi.

- N-ai idee cât de înțelegătoare și răbdătoare sunt, însă există și momente în care am nevoie, să fiu înțeleasă. Șoptesc, Harry prinzându-mi mâna într-a lui. Te rog, Harry.

- Iubito...Își pune mâinile pe talia mea, apropiindu-mă de el. Îți promit că vom ieși în lume, doar noi doi. Vom face orice vrei tu, dar nu acum. Ai încredere în mine, Ambra. Îmi șoptește lent la ureche. Aprob în cap, dându-mă bătută.

- Îmi pare rău să vă întrerup, dar trebuie să plecăm, Harry.

- Ai stricat momentul! Îi replică răutăcios surorii lui.