TICĂLOSUL

Prolog

Hayden Styles

Acum şase ani

Am deschis uşa, intrând în încăpere şi m-am uitat în jurul meu, căutându-l pe tata. Voiam să vorbesc ceva cu el. I-am spus acest lucru de mai multe ori şi nu a fost de acord atunci, dar acum sunt foarte hotărât în privinţa acestui lucru. Cu sau fără voia lui sau a mamei, decizia îmi aparține. 

Atunci când am ajuns în acest loc, pentru prima dată în viaţa mea, mă simţeam singur. Nu îmi găseam locul aici, în Londra. Chiar dacă sora mea, Leah, şi-a găsit iubirea pierdută sau ce a fost Black pentru ea, aici si-a găsit fericirea. Pe când eu, nu.

Am lăsat în urmă pe cineva drag mie. Pe cineva la care am ţinut nespus de mult. Poate am şi iubit-o, poate am şi urât-o, poate... nici eu nu ştiu ce am simţit atunci când eram prin preajma ei. A trecut mult timp de când nu am mai văzut-o, un an poate sau mai mult.

Devon... fata cu numele deosebit. Fata care m-a făcut să iubesc şi să urăsc în acelaşi timp, fata pe care am fãcut-o să sufere după plecarea mea, fata care acum ori m-a uitat ori mă urăşte.

Avem doar 14 ani când am cunoscut-o. Prea mic pentru iubire, pentru dragoste, pentru toate acestea, dar dragostea nu apare când vrei tu. Apare atunci când trebuie. Atunci când ştie ea când trebuie să fie in jurul nostru.

Un mic zgomot mi-a atras atenţia şi mi-am întos privirea acolo. Tatăl meu, Harry Styles, stătea pe canapea uitându-se chiorâş la mine. Nu era acolo atunci când am intrat.

— Hayden, ai păţit ceva? mă întreabă şi îmi face semn cu capul să mă aşez lângă el. Oftez uşor şi mă aproprii de el.

— Vreau să îţi spun ceva...

— Tot ce ai vrut atunci vrei şi acum, nu?

Nu mă lasă să îi spun ce am vrut să spun că deja mă şi întrerupe.

— Da, sunt hotărât să plec din Londra în New York pentru facultate. Nu mai vreau să stau aici, nu îmi găsesc locul, îl privesc ȋn ochi atunci când rostesc aceste cuvinte. Nu îmi era frică de el sau de cuvintele lui, chiar dacă e un da sau nu, eu tot voi pleca. Deja mi-am făcut dosarul pentru înscrierea la facultate.

— Credeam că te vei duce în Seattle, se încruntă şi îi dau dreptate aici.

La început voiam să plec în Seattle, dar m-am răzgândit. Mai bine fac facultatea în New York şi după revin în Seattle să lămuresc anumite lucruri. Iar după... nici eu nu ştiu ce să fac.

— S-au schimbat lucrurile, plec în New York. Cu sau fara acordul tău sau al mamei, tot plec.

Tatăl meu se uită la mine neîncrezător şi oftează resemnat.

— Dacă asta îţi este decizia, atunci ţi-o respect. Ai 18 ani, te poți descurca. Dar îţi spun un singur lucru: ai grijă de tine şi de fata la care te gândești mereu. Nu face prostia pe care am făcut-o și eu cu mama ta. Găsește-o și cere-i iertare. Să faci orice pentru a fi a ta. Nu acum, atunci când ești tu pregătit.

— O să țin minte cuvintele pe care mi le-ai spus, tată. O să am grijă atât de inima mea cât și de a ei, îi spun și îl îmbrățișez. O să îmi fie tare dor de ei. Dar până atunci...

New York păzea că vin! Şi tu Devon, ai grijă!

Am decis să postez din nou această carte, chiar dacă VIBER nu mai este pe site. Mi-a fost dor de ei și de povestea lor și nu am vrut să o las neterminată. Sper să o îndrăgiți iar așa cum ați făcut-o la început. 

Vă aștept părerile.