TICĂLOSUL

Capitolul unsprezece

A/N Vreau să citiți anunțul de la sfârșitul capitolului, vă rog.

Hayden Styles

— Ești tâmpit? îl întreb pe Logan și mă frec la ochi, încercând să fac imaginea din capul meu cu Devon dezbrăcată, să îmi dispară din minte.

Visul pe care l-am avut m-a dat peste cap, iar acum sunt atât de curios să o simt pe Devon așa cum am simțit-o în vis.

— Eu sau tu? mă întreabă la rândul său. Stau aici de aproximativ zece minute și tu în timp ce dormi, gemi! Ce dracu', Styles? Ai vise erotice acum?

Mă încrunt.

Ce am făcut?

— De parcă tu n-ai avea, spun mai mult pentru mine și mă ridic de pe canapea.

— Nu țin minte să fi avut, murmură și pleacă în bucătărie.

Mă uit la el și mă întreb ce are. Se vede că cineva l-a supărat, altfel mi-ar fi aruncat cu o găleata de apă în mine ca să mă trezesc. Mă îndrept și eu în bucătărie și mă așez la masă. Logan își ia din dulap o sticlă de whisky și își toarnă în pahar. Mă uit la el ca prostul încercând să îmi dau seama ce are. Îl cunosc de când eram de o șchioapă și ne-am înțeles din prima clipă, alături de noi era și Devon. Eram trei prieteni. Eram, bine spus, acum suntem numai noi doi.

Își mai toarnă în pahar whisky și iau repede sticla atunci când o pune pe masă.

— De ce bei? îl întreb curios.

— Pentru că băutura ta e gratis, nu am mai vrut să dau bani pe ele într-un club, îmi explică și începe să se joace cu paharul.

— Care-i motivul? îl întreb iar.

— De ce ar fi un motiv? mă întreabă și îl privesc cum încearcă să evite subiectul.

— Te comporți ca o muiere, Logan, îi spun și îi iau paharul cu care se joacă și îmi torn un pic de whisky în el.

— Spui de mine, dar tu ești ăla în limbă după Devon, îmi dă peste nas și mă înec.

— Fix în inimă, spun după ce îmi revin puțin.

Mereu Devon. Oriunde e ea. Oare nu pot să scap de ea macar pentru câteva ore? Nici măcar nu pot dormi bine, că deja îmi apare în vise și mă trezesc excitat ca dracu'. Oare ce face acum? Au trecut atâtea zile și chiar dacă e vecina mea, nu am mai văzut-o prin bloc sau măcar prin apropiere. Oare au furat-o extratereștrii?

Încep să râd, iar Logan mă privește încruntat.

— Unde e prietenul meu cel vesel cu glume proaste? îl întreb, iar el schițează un mic zâmbet.

— Cred că s-a îndrăgostit, îmi răspunde și rămân aproape cu gura căscată.

— E 1 aprilie și nu știu eu?

— Niciodată nu ești serios, îmi răspunde sec și ia sticlă de whisky și paharul.

— Țin foarte bine minte că mi-ai spus că tu nu ai să te îndrăgostești niciodată, că pentru tine e doar o aventură orice fată ce îți trece prin pat, deci, unde e acel prieten pe care îl știu? Să nu îmi zici că te-au răpit și pe tine extratereștrii...

— M-a răpit o roșcată, nu extratereștrii, Hayden, ce dracu' e cu tine? Îți arde de glume acum când singurul tău prieten suferă după o roșcată al naibii de sexy?