TICĂLOSUL

Capitolul cincisprezece

Hayden Styles

- Nu îmi vine să cred că a fost atât de aproape să dea gol și nu a marcat! Ce jucători sunt aceștia? Nathan țipă revoltat de faptul că Suarez nu a dat un gol, iar eu și Logan îl privim uimiți. Nu știam că Nathan e un fan al fotbalului, dar se pare că ne-am înșelat.

- Uitați și voi ce incompetenți, în locul șefului lor nu le-aș da nicun ban pe partida asta de meci, spune și încep să râd de Nathan.

- Frate, mai ușor, e doar un meci, au timp să mai dea goluri, abia e prima repriză.

- Da, e un meci, dar al naibii de prost! Oftez și privirea mea este acaparată de meci, ignorând țipetele lui Nathan și ale lui Logan.

Nu sunt eu un fan înrăit al fotbalului, dar astăzi nu am avut ce face și am ales să îmi petrec ziua alături de cei doi, refuzând să mă mai gândesc la Devon și la ce s-a întâmplat noaptea trecută. Poate că am întrecut măsura azi dimineață, dar am vrut să o fac să se enerveze și să se gândească mult la ce i-am zis. Chiar o doresc, și dorința asta creste de fiecare dată când o văd.

- S-a auzit ușa? Nathan ne întreabă și îmi întorc capul spre el. Dau din umeri și oftez, așezându-mi picioarele pe măsuța din fața mea, făcându-mă cât mai comod.

- Cred că o fi nevastă-ta, Logan rostește cu ochii la televizor.

Edward vine fugind în brațele tatălui său și aud cum șușotește speriat.

- Mami o să te bată, îi spune, iar mie îmi vine să râd. Și pe tine o să te bată iubita ta, se uită la mine și mă încrunt, neștiind despre cine vorbește.

E vorba de Devon? De ce m-ar bate ea pe mine?

- Nathan, de ce îl pui pe Edward să ne spioneze? vocea lui Leah se face auzită, iar toate privirile se îndreaptă spre ea, dar ochii mei fug spre Devon, așa zisa mea iubita, așa cum spune nepoțelul meu. Privirea mea o analizează de sus până jos și îmi venea să gem de frustrare la cum este îmbrăcată. Un top negru, foarte sexi și niște pantaloni tot negri, făcându-i corpul să arate senzațional și bat la pariu că a întors multe priviri asupra ei.

- Poftim? Nathan de zgâiește, iar fiul său începe să chicotească. Nu l-am pus pe Edward să facă asta, ești nebună?

- Ba da, se aude vocea fiului său, mi-ai dat și tu și unchiul Hayden o sută de dolari pentru a nu spune nimic.

Logan începe să râdă de-a binelea, iar Nathan face ochii mari și cred că nici eu nu sunt atât de departe. Nepoțelul meu ne trage pe sfoară, din cate văd.

- Ce ați făcut? țipă Leah și o văd pe Devon cum își pune din instinct mâinile la urechi. Leah se îndreaptă spre Nathan și îl apucă de urechi, luându-l plecând de lângă noi, nu înainte să mă trezesc cu o palmă peste cap din partea ei, iar Edward pleacă în camera lui rânjind. Devon, continuă ea, ai grijă de Hayden, îi comunică și o văd cum zâmbește.

Ce au pus la cale femeile astea două?

- Păi eu vă las, Logan își ia tălpășița și mă lasă singur cu Devon.

După ce auzim ușa, Devon vine lângă mine și se așează în fața mea, fără să spună nimic.

- Edward minte, vorbesc eu primul.

- Nu cred. Un băiețel așa drăguț ca el nu are cum să minte, însă voi, bărbații da.

- Îl crezi pe piciul ăsta? o întreb încruntat.

- Piciul ăsta e nepotul tău, mă lămurește și eu îmi dau ochii peste cap apoi mă ridic, iar Devon își lasă capul pe spate pentru a mă privi. Mă apropii ușor de ea și o văd cum se fâstâcește și rânjesc în mintea mea.

- Nu am uitat ce mi-ai cerut seara trecută, îi șoptesc la ureche atunci când sunt destul de aproape de ea. O simt cum înghite în sec și vrea să se ridice, dar o împing, iar ea mă privește șocată.

- Ce faci? mă întreabă urmărindu-mi mișcările.

Degetul meu îi mângâie acum obrazul fin, iar ea închide ochii, lăsându-se purtară de val.

Fix asta și voiam, îmi spun în gând.

- 1-0 pentru mine, iubito, îi șoptesc la ureche apoi buzele mele încep să o sărute ușor până ajung la acele buze moi care abia așteaptă să fie sărutate. Își deschide ochii și văd pasiunea din ea, și îmi place atât de mult ce văd, încât aș lua-o aici și acum.

Fac câțiva pași înapoi, fiind acum la câțiva pași de ea și o privesc. Îi văd uimirea de pe chipul ei și știu că am lăsat-o fără cuvinte în acest moment, și asta chiar voiam să o fac. Să știe și ea ce exact are asupra mea, nu numai eu să sufăr și să îmi doresc să o fac a mea.

Nu credeam că o să ajung să mi-o doresc in pat, pe ea, prietena mea din copilărie, dar se pare că împrejurările ne-au adus în acest punct și oricât ar nega ea asta, știu că mă dorește așa cum o fac și eu. Dar e atât de încăpățânată...

- Cine te crezi? o aud cum răbufnește și rânjesc spre ea.

- Hayden Styles. Cine să mă cred? o necăjesc și știu că am enervat-o destul.

- Să mă pupi în fund, Styles! îmi spune nervoasă și pleacă de lângă mine, ieșind din apartament.

Te pup și altundeva dacă tot ai adus vorba, îmi spun în gând și rânjesc la imaginea pe care mi-am creat-o acum.

Of, Devon, tocmai ce ai aprins focul pasiunii și nu vreau să îl sting.

A/N: Bună, dragilor! După cum se vede am postat capitolul ăsta după câteva luni bune și am decis să mă reîntorc aici, pe site.
Întrebare: Vă place jocul creat de Hayden? De ce? Unde se va ajunge dacă continuă așa?

EDIT: Am postat cartea deoarece unii dintre voi vor să afle povestea lui Hayden, dar în acest moment eu sunt într-o pauză care o să dureze un an (clasa a 12-a, dacă vă întrebați de ce) și nu cred că o să mai postez ceva; am zis cred. Așa că vă rog să nu mă presați cu întrebarea „când pun next?" sau pur și simplu „next". Am nevoie și de alte păreri, nu numai de aceste cuvinte.
Sper să mai fiți alături de mine și atunci când voi reveni, până atunci vă urez succes în toate.