TICĂLOSUL

Capitolul treisprezece

Hayden Styles

— Nu! răspund repede și mă ridic de pe ea, dându-mi seama ce era să fac.

Devon se uită la mine bulversată, încercând să își de-a seama ce tocmai am spus acum. O priveam așa cum era în acest moment, ciufulită, buzele roșii și rochia pe care o poartă, foarte șifonată, e o priveliște încântătoare pentru un bărbat, dar în starea în care e ea acum, nu pot face acest pas.

Devon în acest moment e vulnerabilă și foarte speriată, iar eu nu vreau să îmi bat joc de ea în acest fel. Nu vreau să fie amețită din cauza alcoolului pe care l-a băut și din cauza mesajelor pe care le primește. Nu, eu vreau să ajung în acest moment când amândoi suntem de acord.

— Poftim? vocea ei se aude după un moment de tăcere, iar ochii mei o privesc.

— Nu pot face asta acum, Devon. Nu în starea în care ești acum, îi spun sincer și o ajut să se ridice de pe canapea, într-o poziție puțin mai decentă.

— Bine, îmi spune sec și se ridică, clătinându-se atunci când se pune pe picioarele ei. Mă ridic repede și o prind în brațe, stabilizând-o.

O simt cum începe să respire din ce în ce mai repede și asta mă face să mă neliniștesc. Când am plecat din club era bine, acum de ce se comportă așa?

— Devon, iubito, ești bine? o întreb și o întorc cu fața la mine. Mă uit la ea și văd că plânge, brațele mele o trag înspre mine și o îmbrățișez, fiind alături de ea. Frumoaso, ce ai? o întreb în timp ce mâinile mele o mângâie pe spate.

— Nu mai suport, Hayden. Tu nu mă vrei, eu sunt singură, amenințată și fără nimeni, spune și încerc din răsputeri să nu o zgâlțâi puțin că spune aceste cuvinte.

Chiar nu vede nimic? Nu vede că sunt alături de ea de fiecare dată când pot? Nu vede că m-am întors pentru ea aici? Chiar e așa oarbă și nu vede ce are lângă ea? Mă întreb în sinea mea fustrat. Am greșit atunci, dar acum sunt aici pentru a remedia greșeală pe care am făcut-o, sunt aici mai mult pentru ea.

Începe să plângă și o strâng în brațe, lipindu-o cu totul de mine. Mă doare inima văzând-o cum plânge în brațele mele, eu doar stand aici lângă ea, fără să fac nimic.

Știu că ea în momentul acesta nu se simte bine și că poate din cauza băuturii vorbește așa, dar totodată mă simt bine, pentru că știu că în adâncul ei mă vrea, dar orgoliul pe care îl are, nu vrea să recunoască avest lucru.

Devon e o femeie frumoasă, poate cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o, iar felul ei de a fi te atrage într-un mod diferit. Ea este o femeie care trebuie să fie prețuită și iubită, să o faci să zâmbească, să fie ea însăși atunci când ești alături de ea. Poate că dacă n-aș fi plecat atunci, poate am fi ajuns să fim împreună. Poate.

— Iubito, spun și o întorc în așa fel încât să mă privească în ochi. Am să fiu mereu lângă tine, doar dacă îmi dai tu permisiunea să fiu, continui, iar degetul meu mare îi mângâie obrazul. O privesc cum își închide ochii la atingerea mea și încerc din răsputeri să nu o sărut acum și chiar aici. Nu vreau să mă urască, nu vreau să regrete aceste clipe împreună pe care le petrecem acum. Chiar nu vreau.

— Vreau să dorm, mă trezește din visare, iar ochii noștri se întâlnesc pentru a nu știu câta oară.

— Haide să dormi, îi spun și o iau în brațe, mâinile ei fiind acum în jurul gâtului meu.

— Împreună, îmi zice, punându-și capul pe umărul meu.

Mă opresc din drum și asimilez spusele ei. Împreună? E nebună? Nu că nu m-ar încânta, dar știu că mâine dimineața când se va trezi, o să facă urât.

— Împreună? o întreb ca să fiu sigur.

— Dacă nu vrei să te culci cu mine, atunci haide să dormim, mormăie, buzele sale fiind lipite acum de gâtul meu și simt sărutul pe care mi-l dă.

— Ești sigură? o întreb iar, fiind uimit de ce a spus.

— Foarte sigură, îmi răspunde, iar eu doar oftez.

Devon o să îmi facă mari probleme. Poate chiar foarte mari. Zilele trecute țin minte foarte clar că  mi-a spus că nu mă vrea lângă ea, că nu mai vrea să audă de mine, iar acum, îmi spune că mă vrea în patul ei. Nu o pot înțelege deloc. Vrea ceva, dar face altceva.

Mă îndrept spre camera ei și încerc cu greu să deschid ușa, Devon fiind acum adormită în brațele mele. Mă chinui cât mă chinui să o deschid, iar atunci când mă aflu în camera ei, răsuflu ușurat. O așez ușor pe pat și o privesc puțin, fiind absorbit de ea. E atât de frumoasă! O pot spune de câte ori vreau. Devon e diferită, matură, cu picioarele pe pământ, dar acum când o privesc cum doarme, o văd atât de sensibilă, de emotivă, arată ca un înger abia venit pe pământ. Care abia de știe de ce se află aici și ce ar trebui să facă.

Se foiește în pat și mă gândesc că rochia pe care o poartă, o incomodează și mă gândesc ce aș putea face cu ea. Să o dezbrac?

Oftez și mă îndrept spre spre șifonier, găsind un tricou de bărbați și mă gândesc ce caută unul aici. A avut un iubit până acum și i-a rămas amintire?

După ce o dezbrac cu greu de rochia pe care o poartă și o îmbrac cu acel tricou, o așez mai bine în pat și o învelesc ușor. O privesc iar și zâmbesc ca un tâmpit. Dacă ar afla ce am făcut acum, nu ar reacționa bine.

Îmi trec o mâna prin păr și oftez. Eram obosit și eu, iar un somn bine meritat alături de Devon, mi-ar prinde bine. Mă dezbrac de haine, rămas acum doar cu o pereche de boxeri pe mine și mă bag in pat alături de frumoasa mea. Se foiește puțin și îmi simt inima oprindu-se puțin. Știu că dacă s-ar trezi acum, m-ar da afară, chiar daca acum câteva minute mi-a spus să dorm cu ea. Dar gestul pe care îl face mă surprinde, Devon se lipește mult prea mult de mine, fundul ei fiind în locul unde nu trebuie. Răsuflu cu greu și îmi închid ochii.

O să fie o noapte grea...

A/N Am cam întârziat cu acest capitol, dar în aceste două săptămâni mi-a fost cam greu să scriu vreo ceva, am fost foarte aglomerată și abia de am avut timp de mine. Dar, sper să vă placă chiar dacă e cam scurt acest capitol. Promit că următorul va fi mai lung și puțin mai amuzant. Să vedem ce îl așteaptă pe Hayden dimineață când se va trezi, el fiind aproape dezbrăcat. :))

Întrebare: Cum va reacționa Devon și ce îi va face lui Hayden atunci când se trezeste cu el în pat?