TICĂLOSUL

Capitolul paisprezece

La media Devon.

Devon Maxwell

Îmi deschid cu greu ochii, asta din cauza machiajul pe care îl am pe față și mă uit prin împrejurul meu. Sunt în cameră la mine, îmi spun în gând și răsuflu ușurată. Nu îmi aduc aminte nimic din ce s-a petrecut noaptea trecută. Chiar deloc. Voiam să uit de tot ce mi s-a întâmplat în decursul acestor săptămâni, chiar și de Hayden. Și mi-a reușit. Chiar nu m-am mai gândit la el. Până acum.

Aud un mormăit și ceva se mișcă în patul meu. Fac ochii mari și privesc în partea mea dreaptă. Un bărbat este în patul meu, învelit până în gât si dormind buștean. Mă încrunt și o stare de frică mi se instalează în corp. M-am culcat cu el? Cine e? Aceste două întrebări îmi trec prin gând, dar fără niciun răspuns. Dau cearșaful la o parte și mă ridic din pat. Eram îmbrăcată într-un tricou de-al vărului meu și mă întreb cum naiba a ajuns pe mine. Capul îmi plesnește și eram gata să cad, dar m-am stabilit repede pe picioare. M-am îndreptat spre partea acelui bărbat ca să îi văd fața, dar avea o pernă pe față și totul s-a dus pe râpă. Puteam să îl trezesc brusc, să arunc un pahar de de apă pe el, dar ceva îmi spune să nu fac asta, pentru binele meu și poate și a lui.

M-am așezat ușor pe pat și ușor am înlăturat perna de fața bărbatului necunoscut. Ciudat mai doarme, îmi spun în gând și rămân cu gura căscată atunci când am văzut cine doarme în patul meu.

— Ce dracu', Styles?! țip și îi arunc cu perna în față, ridicându-mă repede de pe pat. Se ridică brusc din pat și privește în jurul lui, mă observă și rânjește ca un prost.

— Frumoase picioare, iubito, îmi spune și simt că iese fum din urechile mele, ba chiar și pe nas.

— Ce cauți aici, în patul meu? rostesc cuvintele clar și îl privesc țintă în ochi.

— Nu îți mai aduci aminte? mă întreabă și rămân cu gura căscată pentru a doua oară în dimineața asta. Fac câțiva pași în spate și mă lipsesc cu spatele de un dulap din apropiere, fiind încă șocată.

— Ce să îmi aduc aminte? îl întreb cu frică.

— Că am dormit împreună, îmi spune și se ridică din pat, observând că este într-o doar într-o pereche de boxeri negri.

— Am dormit?

— Da, îmi răspunde și se apropie de mine, ridicându-mă de pe podea. Îmi ia fața între mâinile sale și mă privește în ochi. E o diferență între a dormi și a culca, Devon. Noi doar am dormit, nu am făcut nimic grav încât să regreți a doua zi. Nu sunt atât de idiot încât să mă culc cu tine, iar tu să fii beată, îmi spune serios și se dezlipește de mine, luându-și hainele și îmbrăcându-se.

— Dar ține minte, continuă serios și sunt atentă la el, o să vină ziua aia când tu o să fii a mea și numai a mea, Devon. Ține bine minte acest lucru! îmi spune și pleacă din cameră, lăsându-mă fără replică.

Încă eram în stare de șoc, nu pot percepe cuvintele lui, nu îl pot înțelege deloc. Am vrut să mă distanțez de el, dar ce am făcut? M-am apropiat de el mai mult și oricât aș nega, îl doresc și eu. Chiar dacă îmi spun să îl țin departe de mine sau să mă răzbun pe el, nu reușesc. A fost prietenul meu cel mai bun și putem fi in continuare, dar atracția pe care o simțim unul pentru altul, ne stă în cale.