TICĂLOSUL

Capitolul opt

Devon Maxwell

Am trântit sacul în coșul de gunoi și am pufnit nervoasă. Chiar atât de proastă am fost încât să cred în cuvintele alea ale lui? Cu cât mă gândesc la el cu atât încep să îl urăsc mai mult. Nu îmi vine să cred că i-am acceptat acel sărut, că am vrut mai mult de atât și îmi vine să mă dau cu capul de pereți numai gândindu-mă la asta. Eu nu sunt așa. Eu nu mă sărut cu primul bărbat care-mi iese în cale. Iar acum că Hayden a apărut în fața mea, simt că totul o să se schimbe.

M-am întors nervoasă spre intrarea blocului și m-am oprit uimită văzându-l pe verișorul meu privindu-mă amuzat cu o țigară între buze. M-am apropiat de el ușor și m-am încruntat. Ce caută aici?

— Ce cauți aici? îl întreb atunci când ajung in fața lui. Îmi zâmbește și aruncă țigara și apăsând-o ușor cu piciorul.

— Nu te bucuri să mă vezi, Devon? îmi ignoră privirea și se aproprie de mine încet. Mă uit la el puțin surprinsă neștiind ce caută aici, nici măcar nu m-a anunțat că o să îmi facă o vizită, așa cum face de obicei.

— Ai venit aici cu un scop, așa-i? stă puțin și se gândește, dar aprobă ușor din cap.

— Prietena ta m-a anunțat de vecinul tău, îmi spune și deja îmi vine să mă înfurii. Iarăși e vorba de Hayden. O dată în viață vreau să uit și eu de el, dar se găsește cineva să îmi amintească că e vecinul meu și că încă trăiește. Încă.

— Am să o omor, îi spun serioasă și îl văd cum râde. Mă apropii ușor de el și îl iau în brațe. Mi-a fost dor de vărul meu. El, mama lui și Emma mi-au fost alături mereu. De când am scăpat din iadul ăla, vărul meu, Maximilian, m-a luat „sub aripa sa" și am devenit foarte apropiați, mi-a fost și încă îmi este un frate pe care nu l-am avut niciodată. Chiar dacă e mai mare ca mine cu 6 ani, mereu a avut grijă de mine, mi-a fost alături atunci când un băiat se lua de mine sau mai rău, îmi făcea avansuri.

— Hai nu mai fi rea cu prietena ta, pișcoțel, îți vrea binele, murmură în timp ce ne despărțim din îmbrățișate.

— Poate, murmur eu puțin amuzată. Haide să intrăm, îi spun și îl iau de mână, mergând pas cu pas spre intrarea în bloc.

Urcăm scările tăcuți până la etajul doi, încă ținându-ne de mână. Chiar aveam nevoie de verișorul meu aici, mă simțeam singură și îmi era dor și de el. După ce mătușa mea m-a luat de la tatăl meu, eu și Maximilian ne-am înțeles din prima clipă. Am făcut multe boacăne când eram mici, nu că acum nu am face daca am fi acasă la mama lui. Chiar dacă ne-am maturizat, înăuntrul nostru tot copilăroși am rămas. Ajunși la apartament, am scos cheia și am deschis ușa. Am intrat prima în apartament și i-am făcut loc și lui să intre.

— Fă-te comod, îi spun în timp ce închid ușa și mă îndrept spre bucătărie, luându-mi un pahar de apă.

Vine și el din urma mea și de așează pe un scaun, privindu-mă.

— Deci, începe să vorbească și mă uit la el, ridicând o sprânceană. Care-i faza cu vecinul?

Oftez și las paharul pe masă, așezându-mă și eu pe un scaun din apropiere. Știam că va veni momentul să îi spun tot. El nu știe de Hayden, nu i-am povestit nimic despre el și chiar nu știam cum să îl aduc în subiect.