TICĂLOSUL

Capitolul zece

Devon Maxwell

Au trecut cinci zile de când nu am mai vorbit s-au întâlnit cu Hayden. De când a plecat din camera mea atunci și m-a „amenițat" ca să spun așa, totul s-a schimbat pentru mine. Simt că în adâncul meu, totul e deja schimbat. Soarta m-a adus în acest punct, să îl întâlnesc pe Hayden și să rezolv lucrurile cu el, dar voi putea face asta? Voi putea să trec peste, să uit de trecut? Aș vrea să știu răspunsul acestei întrebări. Simt că de acum totul se va schimba, că o să se întâmple ceva, dar ce? Întrebare bună, dar răspunsul nu e de găsit.

Pentru Hayden sunt doar o joacă, o simplă jucărie pe care vrea să o menajeze cum vrea el și dacă i-aș da voie să facă asta, i-ar reuși cu siguranță. Sunt slabă, mereu am fost și nu mă voi schimba niciodată oricât aș vrea.

Am oftat și am luat telefonul sunând-o pe prietena mea, Emma. Aveam nevoie de ea acum, voiam să vorbesc cu ea, poate știe ce e cu mine și de ce mă simt atât de vulnerabilă când vine vorba de vecinul meu. Am căutat numărul ei în agendă și am apelat-o numai decât.

— Alo, Devon? vocea ei se aude si zâmbesc. Mi-a fost dor de ea.

— Vino la mine, te rog, îi spun și o aud cum se foiește.

— Acum? mă întreabă și îmi dau ochii peste cap.

— Da, Emma. Acum, îi spun sarcastică.

— Ok, vin, îmi spune și închide repede telefonul.

Oftez și las telefonul pe pat lângă mine și mă întind, uitându-mă la tavan. Mă simțeam singură câteodată, aveam nevoie de iubire, asta cu siguranță. Nu am avut deloc parte de iubire când eram mică, pe mama nu mi-o amintesc așa bine, iar de tatăl meu nici nu mai zic. Mereu m-a urât, mereu a avut ceva cu mine și nici măcar nu știu motivul pentru toate cele făcute. Eram doar o copilă nevinovată și inocentă, ce i-aș putea face eu unui bărbat încât să mă urască așa tare? Mi-am simțit obrajii umezi și mi-am dat seama că plângeam.
Plângeam pentru viața pe care am avut-o în copilărie, pentru tot ce mi s-a întâmplat și pentru toate lucrurile nefericite. Mi-am șters lacrimile cu dosul palmei și m-am întors pe o parte, punându-mi mâinile sub cap și am căscat ușor. Imi era somn, în ultimele zile nu am putut deloc dormi, aveam vise ciudate, cineva făcându-mi rău și persoanelor dragi, dar nu mi-am putut da seama cine e în vis. Cine îmi vrea răul...

***

Am auzit o bătaie în ușă, puțin cam tare și m-am trezit buimacă, cine putea fi? Mă întrebam în timp ce mă ridicam din pat. Am căscat în timp ce mergeam spre ușă și am deschis-o atunci când am ajuns în dreptul ei.

M-am încruntat atunci când l-am văzut pe Hayden in fața mea, îmbrăcat doar într-o pereche de blugi și fiind la bustul gol. Ce face aici?

— Ce cauți aici? îl întreb și observ un mic zâmbet pe fața lui și cum ochii lui mă analizează. Mă privesc și eu și observ că eram îmbrăcată încă în pijamalele de noapte, puțin cam indecente.

— Am venit să vorbesc cu tine, îmi spune calm, ochii lui fiind pe sânii mei și din instinct mi-am dus mâinile la piept, ascunzându-i de privirea lui.

— Oh? mă uit la el surprinsă și mă gândesc oare ce o vrea.

— Pot să intru? mă întreabă și mă trezesc din visare.

— Îmbrăcat așa? întreb fără să vreau și îmi pun repede mâinile la gură. Îl văd cum zâmbește și se privește singur.

— Dar cum sunt îmbrăcat?