TICĂLOSUL

Capitolul șapte

Hayden Styles

Am stat și am privit-o cum se îndepărtează de mine și am oftat. Oficial urăsc ziua asta!

— Cine e fata? soțul surorii mele mă întreabă și îmi vine sa-l pocnesc.

— Chiar nu te interesează, îi răspund sec și intru în apartament.

— Tu știi ceva? o întreabă Nathan pe sora mea în timp ce mă îndepărtez de ei.

— Am impresia că știu cine e, dar nu sunt atât de sigură, îi aud răspunsul și o felicit pe sora mea în gand. Bine ca ea și-a dat seama din prima cine e, eu daca nu îi aflam numele nici nu știam ca Devon stă in apartamentul de vizavi.

Știu că am dat-o în bară acum și chiar foarte rău, dar am vrut să mă joc puțin cu ea. Să mă apropii de ea neștiind că sunt Hayden și să aflu despre ea mai multe. Dar a trebuit sora-mea să apară și să îmi strice planul, iar Nathan să apară în cel mai prost moment.

M-am dus în living si m-am apropriat de Edward, luându--l prin surprindere în brațe. A țipat, dar după a început să râdă și să mă strângă afectuos în brațe.

— Ia spune-mi, ce face nepoțelul meu preferat? îl întreb râzând si ii observ pe părinții lui cum se uită la noi zâmbind.

— Foarte bine, îmi răspunde în timp ce îl las jos și îi ciufulesc părul. Se strâmbă la mine și își aranjează freza stricată de mine.

Mă așez pe canapea și îl trag pe Edward in brațele mele.

— Hayden, ai de dat o explicație, Leah vorbește și îmi dau ochii peste cap.

— Mami tău e rea, îi spun nepoțelului meu și se strâmbă la mine.

— Știu, îmi șoptește la ureche și râd.

— Spune ce ai de zis, Leah chiar nu am chef de nimic, îi spun sec.

Edward se ridică din brațele mele și se duce la Nathan.

— Vă las să vorbiți, se scuză si pleacă cu Edward în bucătărie.

Îl ignor și ridic privirea spre sora mea. De când e căsătorită cu Nathan e schimbată. E mult mai fericită, mai ales ca acum are si un copil și din spusele mamei, urmează al doilea.

Oare eu când am să fiu la casa mea, alături de soția și copiii mei?

Leah își drege glasul si revin cu atenția spre ea.

— Ea e, nu?

— Da, e Devon, îi răspund într-un final.

Știu că o cunoaște, s-au înțeles destul de bine atunci când Devon venea și dormea la mine si mai mereu îmi făceau farse.

— Dar cum? Ai spus ca a dispărut..., spune și o văd cum se încruntă.

— Odată ce am căutat-o și nu am dat de ea, asta am crezut la început, dar acum mi-am schimbat părerea, răspund la întrebarea ei și îi fac loc pe canapea.

— Ar trebui să te întreb de ce te-a numit Nedyah? mă întreabă și mă bufneste râsul.

Regret atât de mult ca am mințit-o cu numele meu, poate acum nu mai eram cum suntem acum. Am fost un prost, știu, îmi dau seama și eu de asta. Dar dacă am procedat greșit, poate pot să o fac să mă ierte. Poate.

— Tu ce zici? o întreb zâmbind amar.

— Chiar sunt curioasă în legătură cu acest lucru, deci spune-mi, îmi spune sau mai bine zis ordonă.

— Pur si simplu am mințit-o în legătură cu numele meu adevărat. Voiam să mă apropii de ea prin alt nume, ea știind ca sunt Nedyah nu Hayden. Daca știa că sunt eu, nu mă mai puteam apropria de ea deloc. Mă urăște mai mult decât a făcut-o până a aflat adevărul, Leah.

— Doar voiai să te apropii mai mult de ea? mă întreabă și mă privește urât. Hayden, te cunosc destul de bine, dar tu nu numai asta voiai de la ea, îmi spune și îi dau dreptate.

— Bine, poate ai dreptate, voiam și altceva, marturisesc și îmi trec o mâna prin păr, oftând.

— Când am spus că ești prost nu mai crezut! Ei, bine, dragul meu frate, ești cel mai mare prost din întreaga lume, îmi zice si mă trezesc cu o palma peste ceafă.

— Au, spun masând locul lovit. Ce am făcut?

— Cum ce ai făcut, Hayden? Ai mințit-o pe biata fată, ai făcut-o să sufere în momentul asta, idiotule! Cum poți sta aici, vorbind cu sora ta, în loc să îți mișto curul și să îți ceri iertare?

— Deci ții cu ea, nu?

— Logic ca țin cu ea, idiotule! Ai greșit mult acum și sper să îți ceri iertare, altfel te iau de urechi și te duc personal în fata ușii ei. Și nu glumesc! îmi spune serioasă și mă încrunt spre ea.

Bun că toată lumea ține cu Devon și cu mine nu.

— Mai ușor, iubito, vocea lui Nathan si privirea lui Leah se întoarce spre el. Se încruntă și îmi vine să zâmbesc.

— Nu-mi spune ca tii cu el, ii zice serioasa și îmi întorc privirea spre Nathan.

— Normal ca... da, iubito, îi răspunde la întrebare și îmi face cu ochiul. Are si el dreptatea lui, Leah. Chiar daca a supărat-o în momentul asta, putea la fel de bine să îi asculte explicația, nu să plece ca o pisică nervoasă. Știu că ești femeie și ții cu femeile, dar eu sunt bărbat și țin cu bărbații.

— Chiar nu știu de ce te-am luat de bărbat, îi reproșează, iar eu izbucnesc în râs alături de Nathan. Iar tu ce razi? Pleacă imediat la Devon si cereri iertare! îmi spune și mă încrunt.

— De ce?

— Cum de ce, Styles? O vrei lângă tine? Vrei să o împaci? O vrei in pat? Atunci gândește-te la o scuza bună si du-te si cereți iertare, astfel îi spun mamei tot!

Îmi zice nervoasă și pleacă în bucătărie, la fiul său.

— Ei, bine, ai dat de dracu', Styles. Nathan vorbește și îi dau dreptate.

A/N e cam scurt capitolul, dar sper să vă placă. Întrebare: Cum credeți că o să reacționeze Devon atunci când îl v-a vedea pe Hayden la ușă ei?