TICĂLOSUL

Capitolul trei

Hayden Styles 

I-am observat surprinderea atunci când mi-a rostit numele. Nedyah. Un nume ciudat, dar doar așa mă pot apropria de ea. Nu știu nici eu de ce nu i-am spus numele meu adevărat, cred că nu voiam sa mă recunoască.

— Și ce mai zici, Devon? am întrebat-o și am văzut-o cum a tresărit. M-a privit în ochi și mii de amintiri mi-au venit în minte.

Doamne, s-a schimbat așa de mult!

— Nu știu, a răspuns și şi-a lăsat privirea în jos.

Am vrut să mă apropii de ea, dar m-am oprit. Cine sunt eu să o consolez? Poate are un iubit și de asta e în starea asta.

— Zahărul e pentru iubitul tău? Îi pregătești ceva dulce? am privit-o și ea și-a ridicat repede capul. M-a privit puțin și a zâmbit.

— Nu, nu e pentru iubitul meu, de fapt nu am așa ceva. E... e pentru prietena mea cea mai bună. Încearcă să explice și am zâmbit în sinea mea. Deci e singură. O cale ușoară pentru mine.

Am pierdut-o odată și acum că am găsit-o, nu am să-i mai dau drumul niciodată. Destinul ne-a adus din nou împreună și cu aceasta ocazie, am să profit de șansă pe care mi-a dat-o.

— Deci, vrei să spui că nu există nimeni în viața ta? o întreb și mă așez pe un scaun. Îi fac semn din cap să se așeze și ea, oftează și se așează în fața mea.

— A existat cândva, acum nu, îmi răspunde sec și mi-am dat seama că nu mai vrea sa discute despre asta. Dar tu? Ai pe cineva? mă întreabă și doar oftez.

— La fel și la mine, a existat cineva, dar acum nu mai e nimeni. E o poveste lungă și dureroasă pentru mine, încerc să îi explic și zâmbesc puțin forțat.

Acum ca o am lângă mine nu știu cum o sa reacționez în preajma ei. S-a schimbat atât de mult după 11 ani încât nici nu îmi vine sa cred ca e chiar ea. Devon a mea!

— Eu trebuie să plec, Nedyah. Se scuză și în același timp ia zahărul de pe masă și se ridică. Mi-a făcut plăcere că ne-am cunoscut și mulțumesc mult, arată cu privirea spre ce ține în mână.

Îmi zâmbește și la fel fac și eu.

— Și mie mi-a făcut plăcere, sper că ne vom mai vedea, îi răspund și o conduc spre ieșire. Ajunși la ușă, i-am deschis-o ca un gentleman și ea a ieșit. Mi-a zâmbit și mi-a făcut cu mâna. Am urmărit-o cu privirea cum se îndreaptă spre apartamentul ei.

E chiar lângă mine! Destinul ăsta chiar ține cu mine!

***

— Deci vrei să spui că prietena ta din copilărie, aceea de care erai tu îndrăgostit, e vecina ta? Prietenul meu, Logan mă întreabă prostit. Și i-ai spus ca te numești Nedyah? Ai băut ceva astăzi? mă întreabă în timp ce vine spre mine și îmi pune mana pe frunte. M-am încruntat și i-am luat repede mână de pe fața mea.

— Da, Logan. E chiar lângă mine! Suntem vecini, îi răspund serios și iau o gura de bere.

— Uau, spune în timp ce se lasă lungit pe canapea. În loc să o găsești tu pe ea, te-a găsit ea prima. Bravo Styles! Planul A deja s-a rezolvat. Care-i planul B? mă întreabă și eu doar mă uit ca prostul la el.