TICĂLOSUL

Capitolul nouă

Hayden Styles

O privesc pe Devon cum stă întinsă pe pat, dormind. Avea o mică pată mov pe fața și îmi vine să mă omor singur pentru ce am făcut. Nu am vrut niciodată să o lovesc, nici nu am avut intenția aceasta, dar idiotul ăla de... cine o fi, că nu i-am reținut numele, m-a provocat.

Mă apropii de ea mai mult și îi mângâi locul lovit ușor. O privesc mai mult decât trebuie și îmi dau seama că s-a schimbat destul de mult față de cum mi-o aminteam eu. Acum câțiva ani era o fetiță sensibilă, frumușică, era mereu prinsă în două codițe sau avea părul împletit, arăta așa inocentă pe atunci. Mereu când venea la mine era învinețită toată, pe față, pe gât, pe mâini, pe tot corpul ei micuț. Îmi venea să mă duc chiar eu la tatăl ei și să îl omor, dar mereu ea mă oprea. Îmi spunea că tatăl ei era singura persoană pe care o mai are, că îl iubește. Era așa naivă atunci, așa inocentă.

Iar acum o văd după un timp îndelungat, e o femeie în toată firea, o femeie independentă, cu capul pe umeri și foarte schimbată! Nu mai are nicio asemănare cu acea fetiță de 11 ani pe care o știam atunci, nu mai e deloc. E frumoasă și deja știu că eu nu o voi avea niciodată. Mă urăște, poate chiar mai mult față de tatăl ei. Și o merit. Puteam să o iau cu mine atunci, să vorbesc cu părinții mei, să ne aducem la în comun acord, dar ce am făcut? Am plecat!
Am plecat și am lăsat-o cu idiotul ăla de tată al ei până când a avut tupeul să abuzeze de ea. Și am să regret acest lucru întotdeauna.

O văd cum își deschide ochii și îmi iau repede mâna de pe fața ei. Încearcă să se ridice din pat, dar icnește ușor și își duce mâna la locul lovit. De încruntă apoi de uită la mine urât.

— Tu ai făcut asta? mă întreabă și mă gândesc ce pot să îi spun în momentul ăsta.

— Nu a fost cu intenție, Devon. Voiam să îl lovesc pe ăla, dar te-ai băgat tu repede! o cert și iau punga cu gheață și i-o pun la locul dureros.

— Au, spune atunci când simte punga cu gheață.

— Scuze, spun dându-mi ochii peste cap.

— Unde e Max? am auzit cum m-am întrebat și am mârâit.

Da, chiar, unde e ăla?

— Nu știu, îi răspund sec.

— Bine că nu știi, îmi răspunde și îmi smulge mâna de pe fața ei. Atunci de ce ai venit aici? mă întreaba și îmi mut privirea spre ea.

— Să îmi cer scuze, îi spun sincer și o văd mărindu-și ochii. M-am comportat cu tine urât, te-am mințit și nu trebuia asta. Chiar îmi pare rău și vreau să fim din nou ce am fost. Mă vei putea ierta? o întreb cu speranță și mă uit în ochii ei căprui. De uită puțin încruntată la mine, apoi zâmbește și mă încrunt eu la ea acum. La ce se găsește oare?

— Ce te face să crezi că mai vreau să fim ce am fost? mă întreabă și toate cuvintele din minte îmi dispar. Styles, tot ce am fost noi acum câțiva ani, nu o să putem fi cum am fost. Suntem doi oameni maturi, cu nevoi, iar eu nu mai vreau să mai am vreo legătură cu tine. Ce a fost a fost, Hayden și cu asta basta! Te rog foarte mult să pleci și să mă uiți.

Îmi spune și o privesc iar. Oare chiar spune adevărul sau mă minte? Chiar așa de prost mă crede că am să o las baltă acum când știu că ea locuiește fix lângă mine? Of, Devon, abia de acum începe distracția și ar cam trebuie să te pregătești.