Eternal love

Capitolul 4.

  "-Inceteaza, tipa barbatul de mai devreme , un pumn lovind masa , lucru ce ma face sa tresar speriata iar o liniste morbida se asterne in restaurant, lumea incepand sa se uite la masa noastra.  "

Imi simt inima, cum rateaza doua batai si incerc sa imi revin in fire. "Ce se intampla cu mine, de ce ma simt deodata agitata?" Scutur din cap pentru a imi reveni in simturi, iar cand privesc spre strainul ce mi-a facut mai devreme inima sa tresalte, constat ca privirea acestuia inca este pe mine. 
-Imi cer iertare domnisoara, spun pentru a sparge linistea si pentru a depasi momentul stanjenitor in care ne aflam.
-Oppa, din nou vocea pitigaiata a domnisoarei care a inceput mica altercatie da sa spuna ceva insa este din nou intrerupta de barbatul strain. 
Vad cum o parte din baietii de la masa isi dau ochii peste cap iar altii isi dau cate o palma peste cap, parca vrand ca aceasta situatie sa se termine.
-Min -Ah , ori incetezi ori zbori de aici, ameninta acesta cu o voce plictisita.
Aceasta isi inchide imediat gura si vad cum privirea ei cade pe mine de parca ar dori sa ma omoare cu aceasta.  
Fac o aplecaciune si plec din separeu sperand ca tensiunea ce domina acolo sa se mai domoleasca.
-Ce s-a intamplat acolo, intreaba prietena mea imediat ce aceasta ajunge langa mine la bar.
-Una dintre domnisoare s-a crezut prea desteapta si a spus ca am incurcat comanda, o anunt eu pe aceasta si las un oftat sa imi iasa din gura.
Simt mana lui Seulgi cum incepe sa se plimbe linstitor pe spatele meu, iar un zambet cald ii rasare pe buzele sale frumoase.
-Si cine este strainul care ti-a luat apararea, nu mi-ai spus ca ti-ai facut noi prieteni, intreaba aceasta , acum afisand un zambet pervers incercand sa imi schimbe starea de spiriti, lucru care ii si reuseste.
-Inceteaza Seulgi, ii spun razand si ii dau o palma peste mana sa, nici macar nu stiu cine este.
-Adica nu va cunoscuteti, dar totusi ti-a luat apararea, intreaba aceasta total surprinsa.
-Ceva de genul asta, ii raspund usor stanjenita ducandu-mi mana dreapta la ceafa si masand-o usor.
~

Ma indrept  spre casa fara nici o putere. Ziua aceasta cu siguranta nu a inceput bine, ma simt de parca as fi concurat la vreun maraton, sau as fi inotat dus-intors raul Han. Dupa micul incident din restaurant , totul a revenit la normal . Grupul de baieti si acele domnisoare au plecat imediat ce si-au terminat de servit cina , dar  nu inainte ca domnisoara scandalagioaica sa imi mai traga o ultima privire mortala. Barbatul strain a reveni la jucatul pe telefon si intr-un fel m-am bucurat de acest lucru pentru ca nu stiu de ce simpla sa prezenta ma facea sa ma simt nelinistita. Restul baietilor chiar pareau de treaba, m-am simtit bine in preajma lor si chiar m-as bucura daca i-as mai revedea.
Las gandurile de-o parte atunci cand ajung in fata casei mele si scap un oftat pentru ca stiu ce sau mai bine spus, cine ma asteapta dincolo de usa saracacioasa. Deschid usa usor, in speranta ca nenorocitul poate doarme, insa aceasta moare in momentul in care, nemernicul se instaleaza in fata mea, cu mainile in sold si clatinandu-se usor.
-O dar vai mica tarfa a ajuns acasa, spune acesta cu un ranjet idiot pe fata.
Trec nepasatoare pe langa el, stiind ca acest lucru il deranjeaza cel mai tare si ma indrept spre bucatarie sperand ca nenorocitul se va intoarce la treburile sale mai precis la baut insa  se pare ca in aceasta seara este croit sa ma enerveze. Ma indepartez usor de el, ducand-ma sa imi pun un pahar de apa,  atunci cand vad ca este foarte aproape de mine pentru ca daca nu as fi facut asta sunt sigura ca m-as fi imbatat doar stand langa el si inhalandu-i mirosul de bautura.
-Si, ai facut una mica in seara asta, hai spune-mi cat ai catigat?
-Te rog , nu in seara asta, ii spun trecandu-mi o mana peste fata extenuata dar si enervata de toata situatia.
-Mica catea este obosita, inseamna ca ai luat-o de mai multe ori. Nemernicul incepe sa rada imediat si la cat de beat este cade in fund cu greu reusind sa se ridice, sprijinandu-se cu o mana de masa. Il vad cum deodata devine serios si ma fulgera cu privirea.
-Bastardul ala unde este, de ce nu este acasa ala ora asta, intreaba  tonul sau devenind unul tot mai dur.
-Nu ii mai spune asa, suier printre dinti si incercand sa ma calmez.
Daca il las pe nemernic sa ma faca in orice fel, asta nu inseamna ca ii permit ca pe fratele meu sa il jigneasca. Niciodata nu l-am lasat sa il injure sau sa il jigneasca, iar ori de cate ori face asta, o cearta apriga incepe intre noi. 
-Unde dracului este, prapaditul ala incapabil de nimic, tipa acesta iar eu stiind ce urmeaza , trec pe langa el fulgerator  indreptandu-ma spre camera mea.
Pun mana pe clanta iar cand vreau sa o deschid, o mana mare si puternica  strange brutal bratul meu drept. Ma intorc spre nenorocit, care spre surprinderea mea, desi este beat a ajuns chiar rapid langa mine, iar cand ii intalnesc privirea intunecata, un val de teama ma cuprinde, insa imi revin imediat nevrand ca acesta sa ma vada slaba. Imi trag rapid bratul din mana sa, iar un scancet de durere imi iese din gura atunci cand fac acest lucru. Un zambet malefic ii apare nenorocitului pe buze cand imi aude durerea si pleaca de langa mine fara a mai spune ceva. Deschid usa camerei mele ca mai apoi sa o incui pentru a nu avea parte de alte surprize in noaptea aceasta. Imi las geanta si geaca pe scaunul din fata biroului si ma indrept spre geamul prin care am privit si in dimineata aceasta. 
Linistea ce domina pe strada din fata mea, ma face sa ma relaxez. Tot ceea ce imi doresc este un somn odihnitor din care sa nu mai fiu trezita de singurul cosmar ce poate face lucru acesta. "Te rog sa nu ploua" spun cu voce rugatoare, uitandu-ma spre cerul intunecat. Imi trec mana peste bratul drept si un scancet de durere imi scapa printre buze. Maine sigur voi avea o vanataie de toata frumusetea insa ma bucur ca nemernicul mi- a facut-o intr-un loc unde Han-Neul nu poate sa o observe. Daca ar fi fost acasa cu siguranta ar fi iesit un scandal monstruos vazand gestul brutal al nemernicului, insa pentru prima data ma bucur ca sunt singura cu nemernicul iar Han-Neul nu a luat parte la asa ceva. 
Decid ca este cazul sa ma odihnesc iar dupa ce imi fac un dus rapid, imi imbrac pijamalele si ma bag sub plapuma calduroasa din patul meu. Ii trimit un mesaj fratelui meu in care ii spun ca totul este bine si ca maine dimineata il astept acasa.  Oboseala isi face imediat aparitia  iar ploapele imi devin tot mai grele. Stiu doar ca inainte sa cad intr-un somn adanc m-am mai rugat inca o data sa nu ploua. 
~