Eternal love

Capitolul 17.

Cantecul suav al unei cinteze ma face sa imi deschid rapid ochii. Ma invart in cerc incercand sa imi dau seama unde ma aflu.

Pomi inalti imbracati in vesnicele lor frunze verzi, stau aplecati cu crengile sale spre un lac plin de nuferi. Un pavilion traditional se intrezareste dincolo de alti pomi ce par a vrea sa il fereasca de ochii lumii.

Dezorientata ma mai invart inca o data , analizand frumosul peisaj din fata mea. Realitatea ma izbeste imediat cand imi dau seama unde sunt.

"Cum am ajuns aici?" Intreb in gand, speriata de locul unde ma aflu. Tot ce imi aduc aminte este faptul ca acum cateva minute eram in patul meu.

"Ce se intampla aici? Cum am ajuns in gradina secreta a regelui , cum am ajuns la palatul Changdeokung?"

Un fosnet se aude in spatel meu si ma intorc speriata spre sursa zgomotului. Razele soarelui ma izbesc din plin, lucru ce ma forteaza sa imi inchid ochii. Imi duc o mana deasupra ochilor pentru a indeparta razele soarelui atunci cand aud pasii apropiindu-se tot mai mult de mine.
Deschid ochii incet inca orbita de lumina puternica a cercului de foc iar atunci cand vad persoana din fata mea, ma dau doi pasi in spate , inspaimantata de persoana din fata mea.

Ochii sai negrii ca smoala ma privesc bland, buzele frumos conturate de culoarea petalelor de trandafir imi ofera cel mai cald zambet , o mana alba ce iese din hainele traditionale intinzand-o spre mine, ma fac sa tremur vizibil.

Este anormal sa gandesc asta, dar persoana din fata mea este frumoasa. Emana prin toti porii eleganta blandete dar si iubire, ceea ce o face si mai frumoasa decat pare.
Este ciudat sa gandesc lucrurile acestea mai ales ca persoana din fata mea arata exact ca si mine, exceptie facand faptul ca parca am fii din vremuri diferite.
"Stai putin doar nu..."

-Ti-ai dat seama cine sunt, spune aceasta zambind cand imi vede ochii mariti in urma socului.
-Da-mi voie sa ma prezint oficial, continua aceasta.

-Sunt Printesa Xin, spune intinzandu-si mana.

-Yoona, spun cu emotie in glas .

Cu mana tremuranda imi intind mana spre aceasta iar ea mi-o prinde bland in a sa.

-Ce caut aici, unde sunt , cum am ajuns aici, intreb cand intr-un final  ma indepartez de femeia din fata mea.

-Mai usor draga mea, spune chicotind iar eu raman surpinsa cand imi dau seama ca are aceleasi gesturi ca si mine.

-In primul rand haide sa ne asezam, ai incredere in mine, nu am sa iti fac nici un rau.

Probabil vrajita de zambetul sau cald si de senzatia ca as cunoaste-o  ascult si o urmez in tacere , asezandu-ne pe o banca ce se afla la baza unui alt pavilion mai mic.

-Dupa cum ti-ai dat seama suntem in gradina Regelui, spune printesa dupa un moment de tacere din partea noastra. 

-Dar noi nu avem voie sa intram aici, este interzis, spun aducandu- mi aminte de lectiile de istorie din liceu.

Un chicotit ce se aude de langa mine , ma face sa ma intorc spre printesa  ce imi imita gestul.

-Acest lucru s-ar intampla doar daca Regele s-ar afla aici.

-Si unde este mai exact Regele?

-Cu siguranta nu in acest vis.

-In acest vis, intreb mirata de cele spus.

-Da Yoona, suntem in visul tau.

-Cum , de ce, este imposibil! Strig frustrata si ma ridic in picioare.