Eternal love

Capitolul 18.

"-El te asteapta, trezeste-te la realitate."

El .

Cine este acest el. Oare m-a gasit, oare stie cine sunt? Vreau sa il cunosc , vreau sa am parte de o iubire ca cea dintre Printesei Xin si Nam Tae.

Daca printesa seamana cu mine, atunci barbatul de care imi spunea aceasta , ca ma asteapta, seamana cu Nam Tae?

Acest lucru nu ma bucura deloc. In toti acesti ani de cand ii visez pe cei doi indragostiti, nu am putut niciodata sa ii zaresc in totalitate chipul lui Nam Tae. Stiu doar ca are ochii de culoarea onixului iar asta nu ma ajuta cu nimic. Aproape toata populatia Asiei are culoarea neagra a ochilor.

Daca totul a fost o nalucire a mintii mele? Daca doar am crezut ca printesa mi-a vorbit? Daca acel vis a fost doar o nascocire a subconstientului meu?

-Te rog ingeras , trezeste-te.

Vocea aceea... De unde o stiu?

-Ingeras, deschide ochii pentru mine, te rog.

Taehyung.

De ce, de ce vocea sa pare atat de trista? De ce inima parca imi plange? De ce nu il pot vedea?

Vreau sa il vad, vreau sa vad ochii sai frumosi, vreau sa ii vad zambetul frumos, chipul sau frumos.

Pleoapele mi se ridica cu greu, lasand lumina difuza a lunii sa imi mangaie ochii. Respiratia imi este grea. Corpul imi pare inghetat iar un sunet enervant imi raneste urechile. Sprancenele mi se unesc intr-o incruntatura cand dau de un tavan alb si un miros intepator imi inunda narile. Pentru cateva secunde nu imi dau seama unde ma aflu insa imediat , cearta dintre mine si tatal meu imi revine in minte.

Chiar si dupa atatia ani de cand nemernicul s-a schimbat, niciodata nu m-am gandit ca ar fi capabil sa raneasca pe cineva. Pana acum. A vrut sa il raneasca pe Taehyung din cauza mea. Nu mi-as fi iertat niciodata daca Taehyung ar fi patit ceva.

O greutate in zona stomacului ma face sa ies din gandurile mult prea intunecate si imi las pivirea spre locul unde simt discomfortul.

O claie de par ,de culoare inchisa ce sta asezata pe mine, ma face sa uit sa mai respir. Parul il are ciufulit, ochii ii sunt inchisi, buzele ce si-au pierdut din culoarea sa sunt stranse intr-o linie dreapta , respiratia greoaie , ma fac sa ma abtin din a chicoti.
Cu o miscare lenta , imi duc o mana spre parul sau bogat si incep sa imi plimb mainile incet prin acesta in speranta de a nu il trezi pe barbatul ce m-a vegheat pana acum.

Este un barbat frumos, mult prea frumos. Razele lunii, ce ii mangaie chipul adormit il fac sa semene cu un inger. Un inger ce ma atrage in fiecare zi, tot mai mult spre el, spre inima sa.
Ma intriga, ma face sa vreau sa aflu mai multe despre el. Stiu ca are un trecut intunecat de care nu vrea sa vorbeasca iar lucrul acesta ma face si mai curioasa. Ma face sa vreau sa aflu cine sau de ce a transformat un inger atat de frumos intr-un demon. Ceva in inima mea ma face sa vreau sa il protejez asa cum el a facut-o de atatea ori cu mine.

Imi simt mana prinsa intr-o mana rece ce ma face tresar speriata. Ochii mei fug spre chipul lui Taehyung si simt cum obrajii devin din ce in ce mai calzi cand ii intalnesc privirea. Incet , imi duce mana spre buzele sale si imi saruta bland podul palmei.

-Te-ai trezit, spune pe voce ragusita iar eu ma cutremur in urma gestului sau.

-Esti bine, stai un pic , ma duc sa chem doctorul, spune si se ridica imediat de langa mine.

-Nu, ramai cu mine , spun cu o voce mult prea stinsa si ii prind mana pentru a ii intrerupe actiunea.

-Vin imediat, doar anunt ca te-ai...