Eternal love

Capitolul 3.

"-Nu te voi uita niciodata, iti promit ca intr-o urmatoare viata , inima mea te va cauta, pana ce te va gasi , iar atunci cand ele se vor reintalni vor sti cat de mult s-au iubit. Vad cum necunoscutul isi da ultima suflare in bratele mele iar lacrimi amare imi apar pe obraji. Respiratia imi devine tot mai scadata si simt cum inima incepe sa bata din ce in ce mai usor. Pleoapele imi devin din ce in ce mai grele si le inchid usor, ramanand asa."
Ma trezesc plina de transpiratie si cu ochii plini de lacrimi. Imi pun o mana la frunte iar pe cealalta la inima, in incercarea de a ma linistii. "Nu din nou", spun soptit cand simt bataile inimi ca s-au linistit si ma ridic din micul meu pat indreptandu-ma spre ferestra din camera mea.
"Perfect, ploua", spun nervoasa atunci cand vad picaturi mari de apa ce se scurg pe geamul din fata mea. Nu as avea nici o problema cu ploaia, imi place ploaia dar doar atunci cand eu nu dorm. De ce? Pentru ca de la varsta de 18 ani, ori de cate ori ploua am acelasi cosmar, mereu si mereu. Un barbat ce nu ii pot vedea chipul deoarce este invaluit intr-o aura neagra imi spune cat de mult ma iubeste, apoi el moare iar in urmatorul moment imi simt inima cum se sfarama in mii de bucatele si ma trezesc din acel vis mereu plangand. La inceput m-am speriat crezand ca este doar un cosmar trecator, cand am continuat sa am acelasi cosmar , am crezut ca sunt nebuna, am vrut sa ma duc la un psiholog dar am renuntat cand o perioada nu a mai plouat. Acum m-am obisnuit, nu ma mai afecteaza ca la inceput dar o parte din mine tot este traumatizata. Mereu ma intreb cine este el. Nu am reusit nici pana acum sa ii descopar fata iar asta ma intriga si mai mult.
Imi revin in simturi cand vad cum cerul incepe sa prinda culoare, semn ca o noua zi din viata mea minunata, frumoasa si linista incepe acum. Prostii. Ce viata linistita si frumoasa? Acestea sunt doar povesti de adormit copii. Pentru mine o noua zi inseamna inca o lupta , inca un drum plin de greutati pe care viata mi l-a presarat cu tepi de trandafir.

Seoul, orasul diminetilor linistite. Atat. Dupa ora 8 devine Seoul, orasul aglomerat si plin de oameni axati doar pe munca.

Numele meu este Kim Young Ae. Am frumoasa varsta de douazeci si trei de ani plini de datorii, ingropata in munca si in ultimul an de facultate. Am un trecut si un prezent mult prea trist dar traiesc cu speranta ca viitorul sa imi va fi mai luminos.
Ies din camera indreptandu-ma cu pasi silentiosi spre bucatarie pentru a imi pregati cafeaua si micul dejun fratelui meu si nenorocitului care ar trebui sa ii spun tata. Nu v-am spus de familia mea? Ei bine am un frate de 17 ani si o prietena pe care o consider ca si sora mea punct. Atat. Restul oamenilor sunt trecatori. Nenorocitul care sta cu mine si cu fratele meu sub acelasi acoperisi si care ar trebui sa ii spun tata? Nu il mai consider tata de vreo sapte ani de cand o alta nenorocita si anume mama mea, a decis sa ne paraseasca si sa plece in tara sa natala, China. Cam de atunci toate indatoririle pe care asa zisi mei parinti trebuiau sa le faca, au cazut pe umerii mei. Mama ne-a parasit , tata s-a apucat de baut, iar fratele meu, Han-Neul desi prea mic pe atunci incepuse sa aiba probleme la scoala, asa ca am luat toata greutatea pe care cei doi netrebnici care mi-au dat viata ne-a lasat-o si am pus-o pe umerii mei.
Cum decurge o zi din viata mea? Foarte usor si frumos. Dimineata la facultate, dupa amiaza lucrez part time la biblioteca facultati iar seara lucrez ca ospatarita la un restaurant de lux din Gangnam. Simplu, nu?
Doua maini calde ma strang pe la spate in brate, scotandu-ma din gandurile mele intunecate.

-Hei te-ai trezit, spun intorcandu-ma cu fata spre fratele meu si sarutandu-i fruntea.

-Mhm, ce avem la micul dejun?

-Omleta si gem pe paine, vrei sa iti pregatesc kimchi repede?

-Mnu, il vad cum stramba din nas si un zambet imi traverseaza fata.

Daca nu ar fi fost Han-Neul as fi fost de mult plecata din casa aceasta. As fi preferat sa dorm pe strazile Seoul-ului decat sa mai stau in aceeasi casa cu un betiv, insa nu totul este cum iti doresti sau cum vrei tu. Am incercat sa ii devin tutore legal lui Han-Neul si sa plecam din casa aceasta ,de langa tata, insa nemernicul, a facut tot posibilul ca fratele meu sa ramana langa el, stiind ca asa am sa raman si eu. Daca pleaca Young Ae pleaca si banii lui de bautura si toti banii pentru intretinerea casei.