Eternal love

Capitolul 2.

-Asta...asta nu se poate intampla, spun cu emotie in glas si simt cum lacrimile imi invadeaza ochii.
-Printesa, nu este asa cum vrei tu, este asa cum spun eu, te vei casatori peste o saptamana si am terminat aceasta discutie.
-Am spus ca nu, tip si ma ridic de la masa unde se aflau celelalte persone. Dau sa ies din incaperea ce incet incet mi se parea tot mai mica insa vocea terifianta a lui abonim ma face sa ma opresc.
-Am spus ca te vei casatori, eu sunt Regele iar tu te vei supune, ordona acesta ridicandu-se fulgerator de la masa.
-Inainte de Rege imi esti tata, raspund  iesind grabita din incapere si las lacrimile sa imi inunde fata.
Alerg prin curtea plina de servitoare si eunuci , cautand un loc retras pentru a imi lasa suferinta sa iasa la suprafata.
Ajung langa un cires inflorit de langa lacul din gradina si ma ghemuiesc langa acesta. Lacrimile isi fac voia iar  gandul ca orabonim nu s-a opus sau ca nu a spus ceva , ma face sa sufar si mai mult. Poate ca doar am avut impresia ca el ma iubeste, poate el s-a jucat cu mine. Dau din cap imediat ce aceste ganduri negative imi vin in minte si tresalt atunci cand doua maini cunoscute imi ating obrajii.
-Te rog nu mai plange, glasul lui plin de durere fac doar contrariu. Ii indepartez rapid mainile si dau sa ma ridic pentru a pleca de langa acesta.
-Pleaca Nam Tae, noi doi nu mai avem ce sa vorbim, totul s-a terminat, incerc sa spun fara ca vocea sa mi se franga insa esuez lamentabil.
-Xin te rog haide sa vorbim, spune acesta rugator iar mainile sale ma opresc din actiunea mea de a pleca de langa el.
-Ce ai vrea sa vorbim Nam Tae, cand a trebuit sa vorbesti nu ai facut-o , acum este prea tarziu asa ca te rog lasa -ma sa plec.
Bratele lui Nam Tae fac exact opusul, el prinzandu-ma intr-o imbratisare de care  stie ca aveam nevoie.
Nu incerc sa ma opun stiind ca as pierde doar energie asa ca ajungem sa  stam imbratisati  in tacere pe marginea lacului , privind cum cateva petale de  cires cad lin asezandu-se pe lac.
-Imi pare rau iubirea mea, vocea lui Nam Tae sparge intr-un final tacerea.
-Chiar nu aveam ca sa spun , am fost la fel de surprins ca si tine astazi.  Am incercat sa ma opun acestui plan insa sa nu uitam ca avem de-a face cei mai puternici oameni ai tarii in care traim.
-Ce ne facem Nam Tae, chiar nu vreau sa te pierd, intreb  in timp ce imi afund fata la pieptul sau imediat simtind cum mana lui incepe sa se plimbe linstitor pe spatele meu.
-O sa fie bine, iubirea mea, am un plan, o sa...
-O sa ce, intreb iar cand imi ridic privirea si i-o intalnesc pe a lui, acestia emanau  frica dar si speranta.
-O sa iti spun mai tarziu Xin, mai lasa-ma un pic , dar totul o sa fie bine iti promit.
-Orabonim ma sperii, vreau sa stiu acum ce ai de cand sa faci.
-Xin te rog...
-Nu Nam Tae, il intrerup eu pe acesta,  trebuie sa stiu chiar acum ce plan ai pentru ca ma implica si pe mine dar mai ales pe tine, iar dupa chipul tau pot sa imi dau seama ca este un plan periculos. Dau sa plec de langa el insa ma prinde si mai strans in bratele sale.
-Imi pare rau, ii spun dupa cateva momente ,  dandu-mi seama ca am exagerat.
- Te inteleg Xin, iar cat despre plan, fie am sa ti-l spun insa promite-mi ca nu te vei impotrivi.
-Glumesti, crezi ca am sa fiu de acord cu ceva care ne-ar pune viata in pericol?
-O sa ne puna viata in pericol, spune cu teama in voce, dar doar asa vom fi impreuna pentru totdeauna.
-Si...si ce ai de gand sa facem? Il intreb cu teama in glas.
-O sa fugim.
-Ai innebunit, tip iar cand imi dau seama de asta imi pun rapid mana la gura.
-Ai innebunit, intreb din nou socata.
-Nu , nu am innebunit, gandul ca te-as putea pierde ma innebuneste Xin. Planul este aproape facut. Am reusit astazi imediat dupa ce am aflat de casatorie sa rezolv o parte din el. Han Ah si Jung Ku ne vor ajuta, totul o sa fie bine Xin, doar fi de acord , te rog.
-Este periculos Nam Tae, imi este frica sa nu patesti ceva, sinceritatea din glasul meu il face pe acesta sa suspinde iar un zambet trist ii apare pe buze.
-Decat sa te vad casatorita cu alt barbat din obligatie, mai bine mor Xin.
Seriozitatea din glasul lui orabonim,  ma face sa ma afund din nou in bratele sale ce intotdeauna au stiut sa ma calmeze si sa imi ofere siguranta.
-Bine, o sa facem asa cum spui tu orabinim, spun eu intr-un final.
-Serios, esti de acord, esti sigura, intreaba total  surprins. Stii ca o data ce vei fugi cu mine , titlul de Printesa ti se va lua imediat, va trebui sa fugim tot restul vieti si nu vom trai chiar linistiti o perioada.
-Glumesti, decat sa te pierd mai bine alerg o viata intreaga alaturi de tine.
-Imi pare rau Xin, ca te-am adus in starea aceasta, chiar nu am suficienta putere sa ii infrunt pe abonim si pe Rege, chiar imi pare rau, tristetea din glasul lui Nam Tae ma face sa recurg la un gest pe care nu l-am facut niciodata. Astfel ii prind fata in mainile mele mici si ii sarut usor  buzele, dupa care imi bag capul in scobitura gatului lui rusinata. Un chicotit iese din gura lui orabonim lucru care ma face sa imi simt obrajii arzand.
Nam Tae ma indeprteaza usor de el dupa care imi imita gestul de mai devreme insa el fiind nevoit sa se aplece , fiind mult prea inalt fata de mine
-Inca un pic Xin si vom fi pentru totdeauna impreuna. Mai ai un pic de rabdare si doar asteapta-ma.
Nu mai spun nimic doar dau din cap in semn ca am inteles dupa care imi dau seama ca este vremea sa plecam pana cand  cineva nu isi va da seama de absenta noastra.
~
Au trecut trei zile de la intalnirea mea cu Nam Tae, nunta aranjata de Rege, este peste doua zile, iar la palat este o agitatie continua. De trei zile nu mai stiu nimic de orabonim. Grijile ca ceva rau i s-a intamplat incep sa puna stapanire pe mine. Ma aflu in camera mea plimbandu-ma dint-o parte in alta a acesteia cand un sunet mic se aude la fereastra camerei. O deschid si imediat o ajut pe singura mea prietena sa intre in camera fara a face prea mult zgomot.
-Ce cauti aici Han Ah, intreb soptit.
-Asta seara, asta seara Xin este momentul.
-Cum, deja intreb cu voce tare insa Han Ah imi pune imediat mana la gura.
-Shht mai incet Xin, cineva ne poate auzi. Da asta seara veti pleca, Nam Tae m-a pus sa iti aduc aceste haine, spune dupa care imi inmaneaza niste haine de servitoare.
-Haide imbraca-te trebuie sa ne grabim. Nam Tae si Jung Ku ne asteapta la poarta principala a orasului.
-Deja...atat de repede , dar...nu reusesc sa termin ce aveam de spus ca sunt intrerupta de un batut in usa, iar in urmatorul moment eu si cu Han Ah inghetam de frica.
-Ddda, intreb cu voce tremuranda.
-Printesa , Regele doreste sa va vada dupa baterea clopotelor.
Privirea lui Han Ah se intalneste cu cea speriata a mea si un "am inteles" sugrumat imi iese din gura.
-Haide trebuie sa ne grabim, o  anunt pe prietena mea.
Imediat ce sunt gata iesim pe geamul pe unde Han Ah a intrat si desi afara cerul se intunecase imi las privirea in jos de teama ca cineva sa nu ma recunoasca.
-Unde plecati, vocea rece a unuia dintre garzile palatului se aude atunci cand dam sa iesim pe poarta palatului. Ma opresc din mers , la fel procedand si Han Ah care ma prinde de mana atunci cand vede ca incep sa tremur.
-Printesa a cerut aceste lucruri de la magazinul din oras, spune iar in urmatorul moment scoate un permis de trecere si un bilet pe care l-am facut inainte sa parasim camera mea.
-Nu cred ca doriti ca Printesa sa se infurie ca intarziem in aducerea lucrurilor, spun atunci cand vad ca garda intarzie sa ne lase sa plecam iar clopotele biserici incep sa bata.
-Mmnnu...treceti treceti, spune acesta grabit.
Nu asteptam sa mai spuna si a treia oara, ca eu si Han Ah o rupem la fuga, lasand palatul in urma.
Dupa inca vreo cateva momente bune de timp vedem poarta orasului si rasuflu usurata. O mana ma trage dupa un colt cand ajungem aproape de poarta si bucuroasa sar in bratele lui Nam Tae.
-Ati intarziat, spune Jung Ku dur.
-Una dintre garzi, raspunde Han Ah nepasatoare.
-Haideti sa mergem, spun atunci cand imi dau seama ca Regele probabil a inceput cautarea mea.
-Plecam doar noi , spune Nam Tae iar eu atunci imi intorc rapid privirea spre Han Ah.
- O sa venim si noi atunci cand lucrurile se vor mai linisti, va fi o totala nebunie la palat, ma anunta prietena mea incercand sa imi zambeasca dar nereusind.
-Dar...dar voi doi veti avea probleme , spun apropiindu-ma de Han Ah.
-Este in regula Xin, ne vom descurca , acum trebuie sa plecati.
O prind intr-o imbratisare stransa pe Han Ah, iar lacrimile imi invadeaza ochii. Este singura prietena pe care am avut-o de cand m-am nascut. Desi nu face parte dintr-o familie nobila, ea fiind doar o simpla vanzatoare de plante, mi-a dovedit ca prietenia adevarata nu tine cont de rang. Sufletul mi se rupe in bucati la gandul ca poate nu am sa o mai vad.
-Haide , vocea lui Nam Tae imi intrerupe gandurile si imediat ce imi sterg ochii de lacrimi o eliberez pe Han-Ah din imbatisare, ca mai apoi sa imi iau la revedere de la bunii mei prieteni acestia disparand imediat  de langa noi.
-Un cal ne asteapta dupa portile orasului, trebuie sa ne grabim, suntem aproape Xin.
Nam Tae ma tragem de mana si alergam spre poarta unde una din garzi ne lasa sa iesim fara probleme.
Rasuflu usurata a nu stiu cata oara in aceasta seara cand vad la cativa metri departare calul ce ne asteapta legat de un copac.
Un tropot puternic de cai ne face sa ne oprim din alergat, iar atunci cand imi intorc capul spre intrarea in oras, uit sa mai respir de teama. Regele si garda sa se afla acolo si desi sunt la distanta de noi, pot vedea privirea de gheata a lui abonim indreptata spre noi.
-Ne-au gasit, spun cu frica in glas.
-Haide Xin, mai avem putin pana la cal, nu ne pot prinde, alearga cat poti tu de repede bine?
Dau din cap in semn ca am inteles si imediat dupa ce mana lui orabonim ma prinde, o rupem la fuga, insa nu este suficient deoarce o alta parte din garda Regelui ne inconjoara din fata.
Ne oprim din alergat iar Nam Tae , ma cuprinde in bratele sale , intorcandu-ma cu spatele la tot ce ne inconjoara.
-Orice ar fi stai asa Xin, promite-mi. Dau din cap , nemaiputand parca sa vorbesc.
-Nu uita , te iubesc Xin.
-Si eu te iubesc Nam Tae, spun si inchid ochii imediat ce tropotul cailor se opreste langa noi.
-Nerecunascatoareo, vocea plina de ura a Regelui se aude imediat iar eu tresalt speriata.
-Ati incercat sa ma inselati pe mine, pe Rege, tipa acesta.
-Eu am obligato sa fuga Rege, tresar din bratele lui Nam Tae cand ii aud cuvintele.
-Nu este adevarat...vreau sa continui insa Nam Tae ma intrerupe din nou, strangandu-ma mai rau la piept in speranta de a ma face sa tac.
-Daca cineva trebuie pedepsit,  acesta sunt eu , Rege.
-Nu...incer sa spun insa sunt intrerupta de data aceasta de abonim.
-Sigur ca vei fi pedepsit, am incercat sa fac o alinta cu tatal tau iar tu...tu nemernic bun de nimic. Ce ai incercat sa faci, sa furi Printesa, intreaba iar in urmatorul moment isi scoate sabia, acelasi lucru facandu-l si Nam Tae.
-Stai in spatel meu, imi ordona acesta iar eu il ascult speriata.
-Omorati-l imediat, aceste cuvinte imi fac inima sa bata cu putere iar lacrimile isi fac deja aparitia pe obrajii mei. Nu asa voiam sa se termine totul...nu vreau sa il pierd pe orabonim. Decat sa moara el mai bine dispar eu, viata mea fara el nu are rost.
Vad cum garzile se apropie cu repeziciune de Nam Tae si il strang pe acesta cu putere de mantie. Simtindu-mi frica se intoarce repede spre mine si imi saruta fruntea.
-O sa fie bine, nu uita ca te iubesc, spune si se intoarce spre garzi incepand o lupta cu acestea. Spre linistea mea stiu ca Nam Tae este un luptator foarte bun insa este depasit cu mult numeric.
Tot ce se intampla acum este din vina mea ,  Nam Tae isi risca viata din cauza mea, daca nu l-as fi intalnit in acea zi in piata, daca nu as fi continuat sa ma vad cu el , daca nu i-as fi marturisit dragostea mea acum el ar fi fost in siguranta.
Cu coltul ochiului vad cum dintr-o parte o garda alearga cu sabia indreptata spre orabonim si imediat ma bag intre acestia.
Totul mi se pare un vis, unul urat, simt cum respiratia imi este taiata, vad doar fata alba si inspaimantata a acelei garzi . O liniste se asterne iar singurul lucru ce il mai aud este vocea lui Nam Tae ce imi striga numele.
Picioarele parca imi sunt din ce in ce mai slabite, si cad pe iarba umeda de bruma noptii. Cu ochii intre deschisi il vad pe Nam Tae se prabuseste in genunchi lamga mine si simt cum imi ridica capul si il pune in poala sa.
-Xin, iubito te rog, de ce, de ce te-ai bagat?
-Nam Tae, imi pare rau, reusesc sa ii spun dar ma simt din ce in ce mai slabita.
-Omorati-l este numai vina lui, vocea Regelui se aude pe fundal.
Vad printre lacrimi cum una dintre garzi vine la spatele lui Nam Tar si dau sa ma ridic pentru a il apara, insa acesta ma opreste luandu-ma strans in brate si afundandu-si capul in scobitura gatului meu. Un scancet ce iese din gura lui orabonim si corpul sau ce s-a incordat pentru cateva momente ma fac sa imi dau seama ca totul s-a terminat.
Isi ridica usor capul, si dau de acei frumosi ochi ce pana acum emanau doar fericire si iubire, plini de lacrimi.
-S-a terminat, spun in timp ce ii ating fata pentru ultima data, imi pare rau.
-Nu Xin , nu s-a terminat, imi raspunde iar zambetul sau de care m-am indragostit ii apare pe fata in timp ce o lacrima ii curge pe oraz.
-Nu se va termina niciodata iubirea noastra, eu nu te voi uita niciodata, Xin.
Incerc sa ii spun ceva insa inima ce mi-a fost ranita de garda pare ca bate din ce in ce mai greu.
-Xin, te iubesc si te voi iubi mereu.  Nu te voi uita niciodata, iti promit ca intr-o urmatoare viata inima mea te va cauta, pana ce te va gasi , iar atunci cand ele se vor reintalni  vor stii cat de mult s-au iubit. Te iubesc nespus Xin. Ultimele cuvinte ale lui orabonim ma fac sa plang si mai rau si inina sa imi fie mai grea. Ma uit cu ochii plini de durere la el insa nu reusesc sa dau de ai lui, ei fiind acum inchisi , mana mi se duce spre inima sa iar atunci cand nu ii mai simt bataile imi dau seama ca a plecat. Un val de lacrimi si de durere ma cuprind iar cu ultimele puteri il trag mai tare spre mine.
-Te iubesc Nam Tae, te iubesc atat de mult. Inima mea va fi vesnic a ta.