Eternal love

Capitolul 19.

Fiecare viata este un film. In fiecre film exista actor principal diferit , povesti diferite. Cu dimineti , nopti diferite. Scenariile din viata de zi cu zi , nu sunt niciodata plictisitoare.

Inca de cand am fost abandonati, eu si fratele meu , nu am avut niciodata vise marete pe care sa le vreau sa le implinesc. Dupa ce mama ne-a parasit, nu am avut prea mult timp sa sufar de dorul ei. Nu am avut timp sa o caut sau sa ma gandesc de ce ne-a parasit. Lipsa mamei, a cuvintelor frumoase ce odata mi le spunea, m-au facut inca de pe atunci sa imi iau rolul de mama pentru fratele meu. Teama ca Han-Neul sa nu o ia pe drumuri gresite, asa cum a facut-o tatal nostru m-a facut inca din adolescenta, sa infrunt societatea in care traiesc. Niciodata nu mi-a parut rau ca am ales acest drum. Han-Neul imi este singura familie si sa il vad pe el implinit din toate punctele de vedere m-ar face sa dau uitarii toate lucrurile triste de pana acum.

Privesc spre barbatul ce doarme linistit langa mine si inca nu imi vine sa cred cat de mult m-am schimbat eu, cat de mult s-a schimbat el, intr-un timp atat de scurt. Desi ne cunoastem de nu mai mult de trei luni , simt ca il stiu de o eternitate. Stiu ca are o poveste trista , un trecut intunecat pe care, cred ca nu este pregatit sa mi-l dezvaluie. Duritatea, latura sa neagra pe care am vazut-o in primele dati cand ne-am intalnit, usor, usor a fost inlocuita cu o bunatate ce nu credeam ca acest barbat o poate avea.

In mod surprinzator pana acum nu am avut parte de o prima iubire. Nu stiu cum este sa te indragostesti, insa ori de cate ori il vad pe Taehyung, incep sa ma panichez, sa raman fara aer si simt mici goluri de aer in stomac. Nu stiu ce sunt aceste sentimente pe care le simt ori de cate ori se afla prin preajma mea, insa poate asa se simte iubirea.

Pentru prima data vreau sa risc, vreau sa cad in plasa iubirii chiar daca stiu ca exista riscul de a iesi ranita. Insa de data asta nu imi pasa, tot ceea ce conteaza sunt momentele de fericire alaturi de Taehyung.

-Mmm, cineva nu are somn?

Vocea seducator de ragusita imi intrerupe gandurile iar bratele sale puternice ma strang la pieptul sau.

-Te-am trezit? intreb intorcandu-mi fata spre el.

Imi simt pulsul cum incepe sa bata din ce in ce mai rapid iar golurile in stomac isi fac aparita si ele cand vad ca ma aflu la o distanta milimetrica fata de chipul lui Taehyung.

-Mmnu, cum te mai simti? intreaba cu ochii inca inchisi.

-Pregatita sa ma dau jos din pat.

-Inca nu este timpul.

-Oh ba astazi, am sa ies din camera aceasta, il anunt simtind cum un val de nervozitate pune stapanire pe mine si il vad pe Taehyung cum isi deschide ochii , tintuindu-ma cu privirea.

-Inge...

-Nici un ingeras Taehyung, spun nervoasa incercand sa ma eliberez din imbratisarea sa insa fara reusita.

-Yonna, maraie acesta facandu-ma sa ma opresc din a ma agita.

-Uite, promit ca ies si voi fi foare ascultatoare. Simt ca ma sufoc stand inchisa intre patru pereti.

-Lasa-ma sa vorbesc cu doctorul iar dupa ce acesta isi va da acordul vom iesi afara , bine?

-Bine, raspund pe un ton suparacios si imi pun mainile in san.

-Copil cuminte, spune dupa care isi aseaza buzele moi pe fruntea mea.

Un val de raceala ma cuprinde in momentul in care Taehyung se desprinde din imbratisare si se ridica din pat indrepandu-se spre baie.

-Pleci, intreb ridicandu-ma panicata, in sezut , insa regret miscarea, simtind usturime in zona unde am fost injunghiata.

-Mda, am...am ceva treaba.