Eternal love

Captiolul 21.

Este in regula, numara 1,2,3. Uita.
Uita toate amintirile triste.
Respira Yoona.
Vor veni si vremuri mai bune."

Deschid ochii tematoare, sperand ca persoana din fata mea este doar o halucinatie din cauza oboselii.

"Respira Yoona."

Ma dau doi pasi in spate speriata de cel din fata mea. Oare ma uraste? Cu siguranta o face din moment ce eu inca nu ma pot ierta pentru ceea ce i-am facut.

" Este vina ta, esti o aducatoare de ghinioane. Tu l-ai adus in starea in care este acum, Yoona. Tu esti singura vinovata.

Scutur din cap, incercand sa imi revin si imi continui mersul grabit pe holurile spitalului, in speranta ca cineva ma poate ajuta cu mai multe informatii.

La scurt timp dupa accident, Seulgi a sunat la ambulanta si l-au adus pe Bogumy aici.

-Buna ziua, a fost adus mai devreme un pacient impicat intr-un accident de masina, spun agitata cand ajung in fata biroului de informatii.
-Domnisoara, stiti cate accidente sunt aduse in fiecare zi la noi? Foarte multe, asa ca nu pot sa iau toti pacientii ca sa vedem pe cine cautati dumneavoastra.
-Ne cerem scuze doamna, numele pacientului este Park Bo Gum, a ajuns aici cam in jur de o jumatate de ora, intervine Seulgi pentru a aplana situatia.
Scutur din picior nervoasa cand o vad pe doamna din spatele biroului ca se misca cu viteza melcului.
Este doar vina mea, gandesc pentru a mia oara in ultimele minute.
-Mda, se pare ca pacientul este in operatie, ne informeaza doamna pe un ton plictisit.
-La ce etaj se afla sala de operatie?
-Sunteti ruda cu pacientul?
-Sunt...sunt sora acestuia, va rog doamna, spun pe un ton cat mai disperat vazand ca aceasta nu vrea sa ne ofere informatii suficiente.
-Etajul 3, asteptati in fata salii, cineva va va informa in legatura cu starea pacientului.
-Va multumesc, va multumesc mult, spun in timp ce fac o plecaciune si pornesc spre etajul unde se afla sala de operatii.
-Yoona...Yoona asteapta-ma, o aud pe Seulgi strigand in urma mea insa ma opresc doar in momentul in care ajung in fata unor usi mari .

Respir sacadat si imi asez mainile pe genunchi in incercarea de a imi trage rasuflarea.

-Doamne, nu stiam ca esti atat de rapida, spune Seulgi cand ajunge in dreptul meu.

Ne asezam pe scaunele de langa sala de operatii si simt cum lacrimile imi invadeaza din nou fata cand vad numele prietenului meu scris pe monitorul din fata mea.
Pacient: Park Bo Gum.
Doctor: Lee Dong Wook.
Operatie in curs.

Este vina mea.

Eu trebuia sa fiu acolo, nu el. Nu cel care mi-a adus atata bucurie dupa atat de mult timp.
~
Imi framant mainile agitata si ma plimb nervoasa prin fata salii de operatie. A trecut in jur de o ora de cand am ajuns aici si nimeni nu a iesit sa ne anunte de cum se simte Bo Gum.

-Apartinatorul lui Park Bo Gum?
-Da, aici, spun cand aud vocea unui domn si alerg spre el.
-Cine sunteti? Intreaba aceasta suspicioasa.
-S...sora lui spun cu emotie stiind ca mint si as putea fi prinsa.
-Doctor Lee Dong Wook, se prezinta acesta si inghit speriata.
-Domnul Park Bo Gum se afla acum la terapie intensiva, operatia s-a sfarsit cu bine. A avut ceva complicatii insa acum este bine. Genunchiul drept a suferit niste leziuni majore insa cu multa vointa si forta cu timpul se va recupera.
-Ce...ce vreti sa spuneti? intreb tematoare si simt cum pamantul imi fuge de sub picioare.
-Domnul Park a avut o leziune in zona craniului si o ruptura de menisc iar in urma deschiderii am descoperit si alte leziuni netratate. A trebuit sa ii punem o proteza . Ve trebui mai apoi sa faca recuperare o perioada lunga pentru a isi revenii si a se obisnui cu proteza. Il vom tine cateva zile la terapie intensiva iar apoi veti putea sa il vizitati, ne anunta doctorul ca mai apoi sa dispara de langa noi.