Eternal love

Capitolul 20.

Cand eram mica, tata imi spunea sa ma bucur de viata. Aceasta, trebuie traita din plin, cu bune si cu rele

Acum as vrea sa am ocazia sa il intreb eu pe el daca se bucura de viata. Probabil, in felul sau o face. Cand bea este fericit, uita de mine , de Han Neul, uita de tot. Fericirea la el se rezuma la bautura. 

Nu am aflat inca ce s-a intamplat cu el din seara in care m-a injunghiat, dar ceva din mine nici macar nu vrea sa afle. Ceva s-a rupt in mine atunci cand am fost ranita de propriul tata.

Mi-as fii dorit sa am parte, in adolescenta, de problemele specifice varstei. Mi-as fii dorit sa zambesc la glumele prietenilor mei, sa plang pentru o nota proasta, sa ma distrez cu acestia in timpul liber, insa viata nu este intotdeauna asa cum ti-o doresti, asa cum o visezi tu.
Cand viata iti arata, de la o varsta frageda, adevarata fata, cand lucrurile rele napustesc asupra ta, capitulezi. Pierzi notiunea timpului, de zbati pentru a supravietuii, astfel ajungi sa uiti de adolescenta, de prieteni, de vise.

Privind luminitele colorate din fata mea, o amintire dureroasa imi inunda gandurile.

"-Tata, esti sigur de asta?
-Bineinteles, Yoona. La ora 19 sa fiti in fata parcului, mai am ceva probleme de rezolvat si ne intalnim acolo.V-am promis ca mergem in parcul de distractii, inca de cand era si Cho...

Il vad cum se abtine si privirea i se intuneca atunci cand isi da seama ca a fost pe punctul de a pronunta numele mamei.
Ne-a parasit. Fara nici o explicatie si-a luat catrafusele si de aproape o luna este de negasit. De atunci tata a inceput sa bea, nu mult dar bea in fiecare seara pana cade lat pe canapea.
Mi-a spus sa nu imi fac griji, este doar o perioada si ca se poate lasa oricand vrea.

-Multumesc tata, sunt atat de fericita, ma duc sa il anunt si pe Han-Neul, spun dupa care fug pe scari pentru a ii da vestea fratelui meu mai mic.

-Mai incet Yoona, nu vrei sa ajungem de la bal la spital, striga acesta razand in urma mea.

-Nu o sa iti vina sa crezi micutule, unde mergem noi astazi, spun cand intru in camera fratelui meu.

-Nu sunt mic, noona, striga acesta la mine imbufnandu-se.

-Bine, bine. Uriasule astazi mergem in parcul de distractii.

-Nuuu, nu te cred!

-Ba sa crezi, Han-Neul, mergem in parcul de distractii.

Incepem amandoi sa tipam de fericire ca mai apoi sa sarim imbratisati prin camera.
*

Ora nouasprezece fara cateva minute, ne prinde pe mine si fratele meu in fata parcului Everland. Inca entuziasmati ca suntem la cativa pasi de intrarea in lumea aventurilor, il asteptam pe tatal nostru. Afara cerul pare sa prinda culori tot mai inchise, semn ca noaptea isi face aparitia. Ma uit la ceas ca mai apoi spre strada pe unde se presupune ca tatal meu ar trebui sa apara.

-Cat este ceasul, noona?

-Inca putin Han-Neul, mai asteapta putin!

Ma mai uit inca o data la ceas si realizez cu stupoare ca deja a intarziat mai mult de o jumatate de ora.

-Noona, cred ca nu mai vine.
-Nu Han-Neul, o sa vina, a promis..."

Am asteptat trei ore in frig, pe vremea aceea, ca tatal nostru sa vina. Bineinteles ca a uitat, cand am ajuns acasa, l-am gasit innecadu-se in alcool. Din acel moment mi-am promis sa nu mai am incredere in el.

-Iti place?
-Glumesti, este cea mai frumoasa supriza, spun sarindu-i in brate lui Taehyung.

Privirea sa intunecata de acum o ora cand m-a gasit alaturi de Yoongi pe terasa m-a facut sa imi fie un pic teama de el, insa atunci cand mi-a sters lacrimile de pe obraji, mi-am dat seama ca era ingrijorat pentru starea mea.
Fara a mai spune ceva, m-a tras langa el si am plecat fara a stii destinatia, lasandu-l pe Yoongi zambind pe terasa.