Dark Love

Capitolul 15

Ma aflam intr.o camera alba si lumina unui bec din mijlocul camerei parca ma orbea... Deodata se aud niste plansete de copii.. In fata mea se afla o asistenta cu par negru si ochi de un verde ce iti da fiori..

-Insfarsit va.ti trezit! (Asistenta)
-Am... Ce s.a intamplat si ce caut eu aici? (Eu)
-Ai nascut niste minunati.. (Urla Mia intrand in salon)
-Ahh... Vreau sa le vad... (Eu)

Doctora intra cu 2 beblusi unul in paturica albastra si celalalt in paturica roz... Mi inmaneaza.. Ochii aceia.. Buzele acelea... Zambetul.. Tot... Seamana leit cu el.. Offf...

-Nu mai plange.. Si el si.ar fi dorit sa vada minunatiile astea care seamana leit cu el.. (Mia)

Nici nu mi.am dat seama ca plangeam... Imi e atat de dor de el.. Iar copiii astia nu reusesc decat sa ingreuneze situatia..

-Mia... Sunt atat de frumosi...(Eu)
-Stiu scump.o... Stiu..(Mia)

In scurt timp camera este invadata de 5 nebuni si Trish...

-Ce draguti!!!! (Urla toti in cor speriindu.i)
-Cum o sa ii cheme? (jake)
-Ada Andreea si Andrew Alexandru.. (Eu)
-Deci Ada Andreea Biersack si Andrew Alexandru Biersack.. (Doctora)
-Da (toti in cor)

Dupa cateva zile

Au trecut cateva zile si am putut fi externata... Baietii m.au fortat sa ma mut in casa lui Andy pentru ca era mai spatioasa...

Am intrat in acea casa plina de amintiri mai bune sau mai rele...

*Amintire*

-Andy da.mi nenprocita aia de placa!! (Urlu eu din capatul scarilor)
-Dar si mie imi trebuie!!! (Andy)
-Eu sunt femeie!! Plus ca e placa mea( eu)
-Si mie ce imi iese? (Andy)
-Ce vrei?(Eu)
-Un sarut :)) (Andy)

Ma ridic pe varfuri si il sarut.. Un sarut asa frumos.. Asa de dulce.. Exact ca el..

-Te iubesc (Andy)
-Si eu te iubesc (Eu)

*Inapoi la realitate*

Duc bebelusii in camera lor care era destul de draguta.. Le fac baie ii schimb si ii adorm mai apoi asezand.ui in patut..

Ma duc in camera Lui Andy care acum este a mea... Mirosea exact ca el... A menta si a prea mult parfum de barbati.. Si camera era exact cum am lasat.o... Boxerii lui atarnand de candelabrul cu Batman.. M.am aruncat in pat si am inceput sa plang...

-De ce viata e atat de dura?De ce nu il pot avea langa mine? De ce?
-Poate ca asa a fost sa fie.. (CC)
-Imi e dor de el.. De saruturile lui.. De nervii lui.. Imi e dor da imi zica, ca totul va fi bine si ca vom trece peste toate impreuna.. As fi vrut macar sa isi vada copiii... Imi amintesc cat de dur a fost cand ne.am intalnit... Imi e atat de dor de el...
-Te inteleg.. Dar nu putem da timpul inapoi.. (CC)
-CC ne poti duce te rog pe mine si pe copii la mormantul lui Andy diseara... I.am promis ca dupa ce voi naste ii voi duce copiii la mormant...
-Da... (CC)

*Peste cateva ore*

Andrew si Ada s.au trezit i.am hranit si i.am imbracat pe amandoi in niste costumase cu Batman si m.am urcat in masina cu CC acesta ducandu.ma pana la cimitir.. Am coborat din masina am intrat pe poarta mare neagra si ruginita..

Ma simteam urmarita din nou... Ma uit in spate nu era decat masina si CC care de uita in telefon.. Ajung la o cruce mare si neagra din marmura cu numele lui "Te vom iubi mereu"... Acest citat care nu credeam ca il voi citi niciodata de pe o cruce.. Mai ales crucea lui..

-Uite am venit cu piticii exact cum ti.am promis.. Dupa un tufis se aude un Fosnet....

M.am intors sa vad ce sau cine provoaca zgomotul.
Nu era nimic... Ciudat...

-Uite Andy... Ea e Ada Andreea si el e Andrew Andrei... Seamana foarte mult cu tine... De ce nu puteai sa fi si tu cu noi? Sa iti ti copiii in brate?De ce???  De ce m.ai lasat singura dupa ce ai promis ca nu o vei face niciodata? De ce?? Te iubesc... Spun asezand un trandafir negru pe mormant..

Ma intorc la masina unde se afla CC trist...

-Si mie im e dor de el... (CC)
-La toti ne e (eu)

Ne.am intors acasa.. Am pus bebeii la nani iar eu m.am dus in camera mea... Am luat un tricou de al lui Andy in brate si am adormit instant...

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Stiu stiu nasol capitol... Dar nu am avut nici o idee despre ce sa mai scriu.. Va iubesc pandicorni ❤❤