31

159 23 1
                                    

       Mă ridic de pe scaunul în care am zăcut in ultimele cincisprezece ore. Mi-a amorțit fiecare mușchi din corp, înafară de inimă, care încă bate cu aceeași intensitate..

        Speram ca după toată acea perioadă în care am revenit la tratamentul intens,să scap de ea.. Să scap de amintirea ei ce-mi bântuie mintea și sufletul..

         Am avut câteva momente de furie,momente în care aproape ca mi-am distrus camera în care am fost găzduit.. Camera cu pereții gri și miros de moarte!

          Ai mei încearcă să mă convingă să nu mă mai tem.. Mereu au fost prea pozitivi,având in vedere ca au un asemenea copil.. Dar mă iubesc si probabil de aici tot pozitivismul..

           Deschid flaconul de culoarea sângelui și scot trei pastile.. Doctorii mi-au spus să nu le iau în exces,că nu îmi fac bine.. Dar nu mă pot abține..

            Cu cât iau mai multe pastile odată, cu atât nebunia pune mai multa stăpânire pe mine și-mi dă curajul să o vad.. Îmi dă curajul să-mi alin sufletul..

             Dacă ar știi după cine tânjește cu atâta ardoare.. Ar fugii mâncând pământul!

              Și gândul ăsta îmi face inima sângereze de durere!

***
Tot mai aproape de lumină. Promit. Încă puțin :))
aștept părerile!
Kisses!

He's Watching Me ✅Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum