He's Watching Me ✅

00 → Epilog

       Șuierul vântului înlătura liniștea dintre ei dar și frunzele căzute pe aleea parcului.

       Privirea lui Harry zace pe trupul firav ce se unduiește în cel mai provocator mod posibil,în timp ce se apleacă după frunze.

       Trecuseră două luni de la incidentul din spital. Trecuseră două luni de când îi spusese că va fugii numai în brațele sale. Trecuseră două luni de când începuse să-i demonstreze seriozitate cu care spuse acele cuvinte.. Trecuseră doua luni și încă era lângă el!

       Nu o crezuse niciodată,nu crezuse niciodată ca ea avea sa rămână lângă el și totuși o făcuse..

        - Harry,hai sa mergem, plânsetul ei îl trezește din visare. Se face frig!

        Nu așteptă să-i spună de doua ori. Așa că înaintează spre ea și o prinde in brațe punând-o pe umărul său. Pumnii ei mici îi lovesc spatele în semn de protest,dar nimic nu îl clintește.

         - Melissa,mârâitul lui ii făcu pielea de găină dar o și oprii în același timp, te porți ca un copil,adăuga chicotind.

          Oftatul fetei îl făcu să zâmbească mulțumit. Continuă să pășească apăsat spre aleea îngustă, mergând spre.. Nici măcar el nu știe unde.. Știa că trebuie să-i spună ceva important, doar că nu găsea nici cuvintele potrive si nici locul potrivit.

          Imagini cu ei din ultimele doua luni ii apar in minte, iar un zâmbet îi înflorește instant pe chip.

          Poate că nu mai e filofob, dar încă e bipolar și totuși nu mai fuge, cu siguranță încă are  probleme cu furia și totuși nu mai fuge, cu siguranță încă e nebun, dar mai nebun e după ea, așa că nu mai fuge!

           - Stii, spune încet , vreau să-ți spun ceva,adaugă lăsând-o în cele din urmă jos.

           - Ce e puiule? Replică rapid iar vocea ei suava e alinare pentru sufletul lui.

            - E-eu , replică bâlbâindu-se, știi.. Te iubesc, reușii să spună în cele din urmă ridicăndu-si privirea din pământ.

             Și poate că în alte circumstanțe Melissei i s-ar fi părut cliseic si expirat tot momentul, dar acum stând în fața lui, a băiatului cu chip de înger și ochi de jad,nu putea numai sa tremure de emoție din toate încheieturile.  Nu mai fusese în viața ei atât de emoționata și clar avea să fie și mai emoționată.

             Nu avea cum să nu fie,când Harry stătea puțin aplecat în fața sa ,pentru a fii la aceeași înălțime, cu buclele maronii încadrându-i fața, privind-o ca pe cea mai mare zeitate,cu ochii sclipind ca doua diamante în bătaia soarelui.. Nu aveam cum să reziste unei asemenea imagini..
             Crezuse că după două luni avea să fie deja obișnuită cu îngerul din fața ei,dar cu fiecare zi trecută realiza tot mai mult că nu va fi ,nici după o viață petrecută împreună,obișnuită cu frumusețea bărbatului ce o privește fără să clipească.. Si nu numai în ceea ce privește frumusețea fizicului, ci mai degrabă cu frumusețea sufletului său !

           Cu privirea pironită în a lui, cu obrajii în flăcări și inima bătându-i cu putere se aproprie tot mai mult de îngerul său. Își așează o mâna pe obrazul său și trasează linii imaginare pe obrazul său abia trecând cu buricele degetelor peste piele,fiindu-i frică să nu dispară dacă cumva avea să apese mai tare.