Identitate noua.

Capitolul 8

Angel se intorcea de pe o parte pe alta in pat, rugandu-se ca Zack sa nu fi plecat. Petrecusera o dupa -amiaza extraordinara alaturi de familia Carlei si celelalte familii. Cand privi catre ceas observa ca era doar ora zece. Ea nu vruse sa mearga la culcare atat de repede, insa Zack insistase, si se simtea ca o fetita mica care fusese trimisa la culcare fara sa manance. 

Nervoasa, indeparta cearceafurile. Lasase o micuta lampa aprinsa pentru ca nu putea sa suporte intunericul. Oare Zack o va certa deca se ridica din pat pentru as lua un pahar cu apa? Dar adevarul era ca avea pofta de o ceasca de cafea, dar stia ca , comisarul ar fi facut istericale daca ar  fi dat drumul la cafetiera. Ar putea sa isi faca un ceai, gandi. Ca sa se relaxeze. Da, asta ar fi cel mai bine.

Fara sa faca zgomot, iesi din camera si merse pe varfuri pe coridor. Nu trecu prin sufragerie, dar vazu ca televizorul era aprins, asa , ceea ce insemna ca Zack nu plecase. Oftand intra in bucatarie, si scoase o ceasca din dulap.

- De ce te-ai trezit?

Angel se intoarse, cu  mana pe inima. La naiba , o prinse.

- M-ai speriat.

- Se poate sti ce faci treaza?

- Am venit sa imi fac un ceai. Nu te supara pe mine.

- Nu ma supar. Ai avut un cosmar?

- Un cosmar? Nici de cum , doar ca nu putea sa dorm.

- Pentru ca tropai pe aici. Cum vrei sa dormi daca nu stai in pat?

Angel isi umplu ceasca cu apa si o baga la microunde.

- Am crezut ca ai plecat. De ce nu ramai, asa poate as putea sa dorm.

Zack o privi un moment ganditor.

- Haide sa facem un targ.

- Ce fel de targ.?

- O sa raman sa dor cu tine , cu o conditie.

- Care, zambi Angel.

- Sa mergi la un psiholog si sa vorbesti despre acele cosmaruri.

Acela era targul, sa mearga la un psiholog?

- Nu cred ca cei din Program o sa imi permita.

- O sa iti permita. O sa rezolv eu.

- Nu sunt nebuna, spuse ea in timp ce scotea ceasca din microunde.

- Nu am spus ca esti. Dar trebuie sa rezolvi treaba cu cosmarurile. Nu pot sa dorm aici in fiecare noapte, Angel.

- Da, ai dreptate. Ar putea fi o psiholoaga?

Zack isi trecu o mana prin par.

- Daca asta iti doresti...

- M-as simti mai confortabil.

- Bun, atunci o sa raman sa dorm aici.

Angel stia ca asta nu facea parte din munca lui. Inclusiv, risca sa aiba probleme cu superiorii sai. Dar o facea pentru ea, si ii era foarte recunoscatoare.

- Imi pare rau ca sunt nesuferita.

- Nu esti nesuferita, zambi Zack.

- Ai nevoie de ceva, de o periuta de dinti?

- Nu iti face griji pentru asta. Dar dimineata va trebui sa fac un dus aici.

- Poti sa faci si acum , daca vrei.

- Foarte bine.

Cinsprazece minute , isi din dus cu papucii in mana.

- Haide, in pat.