Identitate noua.

Capitolul 18

Duminica dupa -amiaza Angel isi privi noua masina incantata.

Era prima ei masina... cel putin, prima masina pe care nu i-o daruise David.

Fericita se aseza la volan. Vroia sa faca o plimbare, vroia  sa mearga la lac ca sa vada barcile, poate...

Fara sa gandeasca, fara sa fie o decizie constienta se indrepta catre Spokane.

Ca sa il vada pe Zack.

Oare o sa il bucure vizita ei? In ultimele zile nu se simtise foarte bine, ametea dimineata cand se trezea si nu avea pofta de mancare, iar cand incerca sa manance dadea totul afara intr-o clipa. Stia ce inseama aceste stari, insa nu putea fi sigura pana nu facea un test. Odata ce facuse testul toate banuielile ei se confirmasera . Era insarcinata cu copilul lui Zack. Insa el nu va stii niciodata . Asa era cel mai bine pentru amandoi. El isi va reface viata asa cum spusese , si ea pe a ei. Iar acum avea cea mai frumoasa amintire pe care Zack putea sa i-o lase.

O ora mai tarziu, parca masina in fata casei lui . Usa garajului era deschisa si Angel stiu ca venise momentul despartirii. Dar oare putea sa se desparta de el știind ca ii poarta copilul in pantec?

Cand isi ridica privirea, vazu ca Zack tocmai intrase in garaj. Purta o camasa veche si o pereche de blugi rupti... parea mai tanar decat era.

- Angel! Nu te asteptam.

- Eu nu aveam de gand sa vin. Nu stiu de ce am facut-o.

Zack avea cearcăne , exact ca si ea. Era dovada ca ambii isi petreceau noptiile nedormind.

- Vrei sa bei ceva?

- Nu, multumesc - zambi Angel in timp ce iesea din masina. Iti reparai camioneata?

- Da, dar practic e imposibil. Sunt o mie de cabluri si trebuie sa ghicesc unde se potrivesc toate - incerca sa zambeasca Zack.

- Imi pare rau.

- De ce iti pare rau?

- De tot. Tot ce s-a intamplat nu a fost corect pentru tine... si eu nu vreau sa prelungesc inevitabilul.

El o privi, in tacere.

- Atunci s-a terminat?

Ce putea sa ii spuna. Stii nu ne-am protejat si peste noua luni vei avea un copil. Nu , nu putea sa ii faca asta. Stia foarte bine, chiar daca nu se intampla asta Zack nu trebuia sa iasa din viata ei. Isi va creste copilul, si ii va oferi toata dragostea de care ea fusese privata, iar Zack va avea intodeauna un loc special in inima ei.

Angel trase adanc aer in piept.

- Cred ca da, Zack.

- Foarte bine... foarte bine. Vorbește-i psiholoagei tale despre cosmaruri. Spune-i tot.

- Asa o sa fac.

Se lasa din nou tacerea.

- Maine o sa imi prezint demisia, spuse dintr-odata Zack.

- O sa te muti in Illinois?

- Nu stiu, cred ca da. Nu as suporta... sa raman aici.

- Ai de gand sa iti vizitezi familia in rezervatie? intreba Angel, incercand sa fie puternica. Nu avea de gand sa planga in fata lui. Nu avea de gand sa se  lase daramata. Acum avea un motiv pentru care trebuia sa lupte si sa fie puternica.

Zack nega din cap.

- Nu chiar acum. Nu cred ca as putea suporta o respingere din partea lor.

- Nu o sa te respinga, Zack. Trebuie sa mergi, e familia ta...